În bucuria și mesajele de felicitare care au inundat Europa după exmatricularea ultimului autocrat din UE, în timp ce voturile din Ungaria erau numărate, în tabăra suveranistă carpato-danubiană urla o liniște de mormânt.
Copilul preferat al Rusiei lui Putin era strivit la urne, iar ai noștri dacopați nici măcar nu-i trimiteau un mesaj de încurajare, nu-i ofereau un umăr pe care să-și plângă soarta și funcția.
Doar Diana Șoșoacă a făcut un live, însă părea absolut dată peste cap de masa de Paște. L-a făcut pe Viktor Orbán evreu ungur și a explicat că nu avea cum să piardă, dacă ar fi fost un scrutin cinstit și nu se făceau jocuri de culise. Ba chiar, trâgând de logică așa cum trage măgarul la căruță, a zis că dacă nu se băgau interesele astea mari și combinațiile, și în România ar fi trebuit să piardă PSD și PNL. Probabil tot împotriva lui Péter Magyar. În rest, nimeni nimic. Pauză, liniște suveranistă peste tot. Urări pascale și o liniște care te face să-ți fie dor de proto-suveraniștii de odinioară, cei care lătrau numai la numele de Magyar, darămite la ideea că un om cu un așa nume va conduce Ungaria.
Păi, ia să mai fi trăit Vadim… N-am fi avut noi reacții la alegerile din Ungaria? Ia să-l mai fi băgat cineva în seamă pe Funar, n-ar fi explicat el clar și precis, cu subiect și predicat, ce s-a întâmplat în Ungaria? Și am fi știut și noi, pentru că lumea merită să știe.
A.C.
1.765 de vizualizări
Suveranismul trece acum printr-o perioadă grea, care amintește de bancul cu cîinele care stă sub masă, se linge și se întreabă ”bă, io ce fac acilea, dau muie, sau iau?!”. Cred că ăsta ar fi și motivul pentru care alți golani i-au botezat ”sugeraniști”.