Invitație la un spectacol funerar

Cînd m-ați scuipat credeam că îs ca pruncul,
frumos, fi-mi-ar deochiul ăsta chior,
că v-ați făcut erou dintr-un furuncul
crescut pe buca unui dictator.
Și-acum îi mîngîiați cu drag urmașii
în loc să dați în urma lui cu clor,
lingîndu-i cu smerenie chiar pașii
că v-a servit rahat cu tricolor.
De o s-ajung și eu la miezul nopții
un stîrv netrebnic, înfășat în steag,
ca fruct al unei tainice adopții
dată de maica morții în vileag,
știu de pe-acum rușinea ce mă paște
de-a fi slăvit de-un cîrd de farisei
orăcăind precum un cor de broaște
c-am fost cîndva la fel de laș ca ei,
un soi de bou ce se dădea centaur
legat pînă la urmă de un par
fiindcă-am jucat în Epoca de aur
în piesa regizată de-un cizmar,
drept care mîndra gardă de onoare
va trage vreo trei salve-n cimitir
de vor cădea băbuțele-n cărare
prinse-n flagrant de ștevie și știr.