Nu-i cald afară, dar strămoșii noștri din Paleolitic au descoperit focul și, ca să nu ardă lemne de pomană, au pus deasupra carne de la ce vietăți mai posedau pe lângă peșteră. Urmașii lor au inventat grătarul… Un grătar e ideal pe răcoare, încălzește și hrănește, cu condiția să fie și ceva de pus pe el, cârnați, mici, arici, mierle, turturele, orice. Vine 1 Mai, după care poate că vine și căldura, dar vor exista pe piață mici și cârnați suficienți? Ne va lămuri însuși patronul unei firme de mezeluri.
– Bună ziua! Întâi de toate vă pun acea întrebare aflată acum pe buzele tuturor: aveți mici?
– Avem mici încasările, de când cu scumpirile și criza din Guven. Aaa! Mici de mâncat? Sau mititei, cum li se mai spune? Asta depinde…
– De ce sau de cine depinde?
– De unii furnizori, care furnizează mai greu, fiind sărăcie. De exemplu, și ciobanii de la care luam noi materie primă își păzesc acum mult mai bine oile. Au și ciomege…
– N-am înțeles. Păi, nu sunt ciobanii furnizorii dumneavoastră?
– Furnizorii erau oameni din sat, dar s-a prins baciul că se cam micșora șeptelul și s-a lăsat cu capete sparte. Așadar, în prag de 1 Mai, spunem adio cârnaților de porc în maț de oaie!
– Și cum vă descurcați? În ce băgați acum amestecul pentru cârnați?
– În baloane din cauciuc pentru copii, de la papetărie, sau pentru adulți, de la farmacie. Am făcut și cârnați țărănești la metru, într-un furtun de grădină, dar e multă muncă.
– Nu-i mai simplu să folosiți mațe de porc?
– Normal că le folosim. Din ele facem umplutura pentru cârnați.
– Este adevărat ce se spune, că puneți hârtie igienică în amestecul pentru parizer și crenvurști?
– Cine-i prost să creadă asta? Normal că nu! Dacă vă uitați pe net și calculați, vedeți că hârtia igienică e mai scumpă ca parizerul, pe kilogram. Rentabil ar fi să facem hârtie din parizer…
– Cum afumați cârnații? Tradițional, cu fum natural, sau ieftin, cu arome sintetice?
– Cu cel mai natural fum! Am dat voie angajaților din secție să fumeze în timp ce muncesc.
– Repet întrebarea de la început: aveți mici?
– Mici adevărați, care își merită numele! Că bagă concurența niște mici mari și lungi, cât nu mai spui ce! Păi, sunt mici, nu-s oxiu.. oxi… Din alea, care se bat cap în cap…
– Oximoroane?
– Așa! Micii lor sunt cum era cel mai înalt pitic din lume și nu se face asta! Ai noștri îs mici mici! Doar să aibă grijă clienții că, dacă pică printre sârmele grătarului, se topesc și dispar. Și mare grijă la furnici: am văzut eu una care căra în spate patru mici făcuți de noi!
– De ce spuneați că micii dumneavoastră sunt adevărate medicamente? Conțin compuși buni pentru organism, acizi grași, vitamine, ceva?
– Mici fiind, se pot lua ca pastilele, cu apă, după masa zilnică!
Dacă v-a plăcut, citiți mai multe aici 🙂
4.447 de vizualizări
