Șeful ANPC, Horia Constantinescu, sau adjunct, ce-o fi acum prin instituția aia, și-a luat o mare țeapă cu biletele la Metallica. Adică și-a cumpărat omul bilete online și, când a ajuns la intrare, iaca, nu erau bune. Nu e nici primul, nici singurul și, cu siguranță, nici ultimul.
L-a beștelit lumea după ce s-a filmat cu un zâmbet amar pe lângă stadion, de zici că el era cel care dăduse țeapa. Sigur, într-un stat în care consumatorul e fraier, când omul care se ocupă de protecția lui își ia țeapă, e un fel de dreptate divină. Sau măcar un motiv de bășcălie. Mai departe de asta, situația prin care a trecut omul-spaimă al tarabagiilor e un prilej bun să explicăm modul în care se pot face niște milioane sau zeci de milioane.
Horia Constantinescu și-a cumpărat biletele de pe o platformă online, viagogo pe numele ei. În lumea celor care se plimbă des pe la concerte și evenimente, se cam știe că acolo duhnește a țepe, chiar dacă băieții cu platforma sunt uriași. Țin minte cum, atunci când se anunțase concertul Metallica, am sunat un amic jurnalist, pletos și pasionat de rock, și numai că nu m-a tras de urechi să nu care cumva să iau de acolo. Așa că nu mi-am luat bilet. Riscam să plâng precum Constantinescu sau, chiar mai nasol, să fie biletele bune și să mă revolt ca nenea ăla, colonelul ziarist aurar, sau ce-o mai fi Robi în zilele astea.
Știu și cazuri care și-au luat bilete de pe acest viagogo și au avut noroc de bilete bune. Alții, nu prea. Oricum, în spatele acestei platforme e un monstru financiar. Ca să înțelegeți despre cine vorbim, merită spus că firma din spate, StubHub Holdings, valorează vreo 8,6 miliarde de dolari, iar printre investitori, pe lângă fonduri private, îi are ca acționari pe alde Jacob Rothschild sau Bernard Arnault. Partea cu platforma este operată prin viagogo GmbH, înregistrată în Elveția, în timp ce StubHub Holdings, plus divizia care vinde bilete pe piața americană, Viagogo Entertainment Inc., sunt înregistrate în Delaware, SUA.
Așadar, pentru exercițiul ipotetic, o să folosim alt nume, să zicem viapopo.ro, platformă de tranzacționat bilete la evenimente, de la concerte la meciuri de fotbal și la orice. Căci, așa cum am spus și repet, acest exercițiu nu are nicio legătură cu modul de operare al platformei Viagogo. E doar un exercițiu ipotetic.
Așadar, să zicem că ești viapopo.ro și vinzi bilete la evenimente. Anul trecut, numai în Europa, la concerte și festivaluri mari au fost undeva la 40 de milioane de participanți. E o estimare a inteligenței artificiale, deci să folosim datele astea.
Firma noastră de vânzări și revânzări de bilete online, viapopo.ro, deține o cotă de piață mare, undeva la 30%. Practic, noi intermediem vânzarea a 10 milioane de bilete la concerte și evenimente mari. Să zicem că un bilet la un concert mare costă 200 de euro. Așadar, vindem bilete în valoare de 2 miliarde de euro.
La toate concertele mari, biletele se vând cu mult timp înainte. Peste un an, dacă e să luăm cazul Metallica de la București.
Cum noi suntem băieți deștepți, în loc să vindem 10 milioane de bilete la aceste evenimente, vindem 20 de milioane. Sau, hai să nu băgăm mâna prea adânc, că suntem băieți deștepți și cumpătați, vindem doar 12 milioane. Punem așa, 20%, ca un politician autohton ordonator de credite. De aici reiese că avem un surplus de 400 de milioane de euro, pe care nu trebuie să-i dăm organizatorilor. Că fiecare organizator ne-a alocat o cotă-parte din biletele totale, așa că noi le datorăm bani pentru acea cotă, adică pentru 10 milioane de bilete. Și aici începe partea frumoasă.
Luăm cei 400 de milioane și, pentru că nu suntem hapsâni, cumpărăm de ei titluri și obligațiuni de stat, cu dobândă de 5%. Până la ora concertului, am făcut 20 de milioane de euro doar din dobânzi.
Când vine ziua concertelor, cei 2 milioane de purtători de bilete aiurea, adică alea vândute în plus prin viapopo.ro, vor cere să le dăm banii înapoi, că țeapă, că alea. Că, dacă nu le dăm banii, ne fac plângere la nenea Horia Constantinescu. Iar noi, băieți de treabă, le dăm banii înapoi. Eventual le reținem niște taxe de procesare și ce mai e trecut acolo, în „termeni și condiții”. Cei țepuiți se vor bucura, desigur, că n-a fost țeapă completă și au recuperat banii sau măcar o bună parte din ei. Și, nici dacă ar rămâne triști și supărați, tot n-ar avea ce să facă. A fost o eroare de sistem, softul a dat mai multe bilete decât trebuia, pentru că era cererea super mare și s-au înghesuit prea mulți. În plus, există acolo, în „termeni și condiții”, stipulat clar că, în caz de ceva, le dăm banii înapoi, cu scuzele de rigoare, și asta e. Haideți, pa!
Sigur, putem să facem acest exercițiu și în cheie pur românească, doar e vorba de viapopo.ro. Adică să avem alocate 10.000 de bilete la un concert mare și noi să vindem 30.000, să le dăm la 20.000 de oameni banii înapoi după un an și ceva. Sau doar o parte din bani, că avem și noi cheltuieli de administrare. Cine ce-o să ne facă? Vine nenea Horia Constantinescu peste noi? Îi dăm cu termenii și condițiile în cap și-l trimitem la plimbare.
Așadar, ce voiam să zic: dacă există investitori ipotetici pentru o asemenea idee ipotetică, rezultată dintr-un exercițiu ipotetic, sunt rugați să îmi scrie. Viapopo.ro e liber de orice sarcină de copyright.
