Sulică Magnificul

La un semn, cu sfori și lanțuri, aurarii toți se leagă
Și în sunet de trompete înconjor sultanul-n grabă;
Pei, Dungaci, Tănăși și Guși, chiar și Leana lu’ Pârțag
Se adună printre mese și, în loc să urle… tac;
Le dădu Sulică ordin, de la vot să țină post,
Până l-o pupa în poală matematicianul prost.
Iată, vine-un Veștejit, c-o năframă-n vârf de băț.
Sulică, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț:
– Ce vrei tu?
– Noi? Guvernare. Și, de n-o fi cu bănat,
Nea’ Sorin ar vrea să vază azi guvernul instalat.
La un semn, deschisă-i calea și, ca după un asediu,
Nicușor își face loc până la Sulică-n sediu.
– Tu ești Nicu?
– Da, Sulică!
– Am venit să mi te-nchini,
De nu, îți iau ONG-iștii și ți-i tai din rădăcini.
– Orice gând ai tu, Sulică, și oricât ai vrea dreptate,
Eu îți zic de pe-acuma: n-ai să pupi anticipate.
Cât încă negociem, eu îți zic: mai bin’ votează!
Nu te mai purta ca tine, nu mai fi din nou o loază;
Mai bine alege pacea, fii model, fii patriot,
Că de dus țara în groapă, asta până și eu pot…
De-o fi una, de-o fi alta… cât încă avem Servicii,
Nu o să pupați voi funcții, nici de dați cu artificii.
– Cum? Când tot poporul-i gata să te scuipe și înjure,
Tu vrei azi ca suveranul să îndure, să nu fure?
O, tu nici visezi, băi, riglă, câți se dau azi patrioți!
Filosofi, artiști și curve, alte mii și mii de hoți,
Toți ce ieri mimau principii, valul pro-european,
Astăzi sunt la mine-n curte și cerșesc după ciolan.
Pesedei cu ceasuri scumpe, penelei picați la greu,
Rătăciți de prin partide, chiar și de la usereu,
Toți visează la schimbare, toți vorbesc același glas,
Iar tu azi o dai în glume, lasă-mă ca să te las?
Băi, frizură, băbăiete, hai să-ți fac o adunare,
Ai fost răul cel mai mic, dar nu vezi cât sunt de mare!
Pentru-a noastră biruință mișcă azi întreg poporul,
Prin orașe, pe TikTok-uri, la sat, cu televizorul;
Zguduind o pace-adâncă și un blat de-atâția ani,
Cei ce ieri îți erau prieteni, azi îi numeri la dușmani.
Galben e tot orizontul, mii și mii te iau în șuturi,
N-ai să poți tu să te aperi nici cu-ale Armatei scuturi.
Tot ce mișcă, din cătunul de la munte până-n ultimul oraș,
Te urăște ca de moarte, ți-o zic eu, ești pe făraș!
De-o să vezi a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă,
Du-te iute în pustie, lasă-ți plete, lasă-ți barbă,
Că eu jur, să moară chichi, trec prin tine făr’ probleme,
Cu o ură ne-mpăcată, ești tu prof’, da’ nu-mi dai teme!
Iar de crunta-mi vijelie te aperi c-o integrală?
Coae, eu mi-s de-ai lui Putin, eu te las în aia goală!
– Aia goală, da, Sulică, însă aia ce privești
N-ai găsit la toți șoferii, din Banat în București.
Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să mă cunoști,
Nici ca lumea să se prindă c-amândoi putem fi foști.
Mulți au fost de-a stânga sorții, s-au visat la Cotroceni
Și-au ajuns la somn cu noduri, de teama la milițieni;
Președinți ce mari partide nu puteau să-i mai încapă
S-au visat în fruntea țării, doar să se trezească-n țeapă.
Au promis că vor schimbare, alianțe, legământ,
Până au dat de Servicii și-au ajuns cu toți pământ.
Cum veniră, se umflară, mari victorii-n primul tur,
Și-apoi turul cel din urmă i-a lovit direct în cur!
Te fălești c-ai strâns în AUR mii și mii de traseiști?
Sau că am rămas eu singur, că nu-i am nici pe reziști?…
Pot să plece, să se ducă, eu rămân de neclintit,
Am serviciu și Servicii, chiar de nu mai sunt iubit.
Și îmi apăr doar prostia, matematica și spaima…
Nu ai cum să vii tu mâine să mă iei pe sus, de-a valma,
Că Pahonțu-i prieten mie, iară ție dușman este,
Dușmănit vei fi de toți, fiindcă l-ai belit pe Vește;
N-am eu voturi, nici partide, însă clar nu îmi e frică
De-un gherțoi din galerie, căruia-i zice Sulică!
Și abia plecă moș Nicu… Ce mai freamăt… ah, ce stări!
Că-ncepu iarăși să-i cheme, pe-nserat, la consultări!