Pentru cine nu s-a născut ieri, lupta intestină la vlahi e exclusiv între diferitele facțiuni ale atotputernicei păduri. C-o fi sereiul, c-o fi sie, c-o fi generalul Pahonțu, că o fi „Doi și un sfert“, bucuroși le-or duce sărmanii români pe toate. Bucuroși nevoie mare, mai exact. Să vedem ce surprize politice plăcute mai are doamna Udrea prin poșetă, deci.
Cât despre „jocul politic“, atât de trâmbițat de goarnele media, el e așa, mai mult ca o glumă, ca o farsă. Votează cu cine vrei, avem și cascadă urlătoare auriferă (habăeții, habăeții!), avem și olimpic, avem chiar și simularea liberalismului, ba chiar și a social-democrației.
Votează cum te duce tărtăcuța, că mașina tot la pădure merge, asta dacă nu mai intră un pic în ecuație și rușii, să facă un pic de agitprop, de deturnare de vot, de tot.
Vorba aia, nu întreții ditamai Șoșoaca din nimic. Nu stă guru pitic în izmene roșii pe Viena hrănindu-se cu aer, cum cred provocații cognitiv, care sunt în stare să creadă orice, fiindcă nu degeaba și-au avortat vlahii sistemul de învățământ acum patruzeci de ani, înlocuindu-l răstimp cu șarpele de pe tik-tok mini-tok.
Se joacă alba-neagra cu diferite mafii, bandiții sunt spălați în prime-time (dar uite că jegul tot nu se ia), securiștii și copiii și nepoții și strănepoții lor prosperă în veacul veacului, amin. Valahie până la capăt!
Și mai dau și direcții în cultura și civilizația vlahă de penitenciar, să fie primit. Fericiți, deci, cei ce au avut biletul de avion doar dus!
Într-o lume în care cetățeanul avea discernământ, Nicușor nu trecea niciodată de rezolvarea de exerciții și probleme, iar alde Tomac îi căra și acum geanta securistului Petrov, bipolarul politic Băsescu, reformator și protector al sfintei doamne Nuți Udrea. Dar de unde să fie, dacă nu e?!
Așa că tot ce putem face în timp ce constatăm degradarea până dincolo de irecuperabil a firavei democrații vlahe (a împlinit anul ăsta abia treizeci de ani – abia în ’96 s-a născut, și tot prin cezariana sistemului, ca să nu-și păteze tov. Iliescu mâinile și de sângele șomajului iubitului proletariat, după eșecul de la „revoluție“ & mineriade) este să sperăm că măcar nu câștigă rușii (și magaioții) războiul din Ucraina. Căci altfel, la gubernie cu vlahii! De unde, de altfel, mental și mintal n-au ieșit niciodată. Aia e, dacă faci mineriadă, nu lustrație, în 1990, patruzeci de ani mai târziu ești tot în sfântul rahat patriotic.
Cât despre eșecul în formă continuată care este Nicușor, da, dacă făcea totuși ceea ce fusese ales să facă ar fi fost suspendat. Dar ar fi câștigat următoarea rundă de alegeri cu șapte milioane de voturi. Dacă ar fi luptat! N-a luptat. Târșălos, laș, poate și olecuță ticălos, cine mai știe, s-a tras pe dindărăt cu Grindeanu în cârcă, așa că n-o să îl mai aleagă nimeni, nici măcar când s-o confrunta decisiv cu păpușa politică gonflabilă preferată a criminalului Putin: imensa doamnă (mă rog) Șoșoacă.
1 comentariu