S-au împlinit 250 de ani de cînd, în dezbaterile de la adoptarea Constituției Statelor Unite, Robert Livingston, unul dintre părinții fondatori ai Americii divorțate cu scandal de Imperiul Britanic, propunea ca, pe lîngă principii de drept, să se introducă în document și alte legi deosebite, considerate omise. Nu mai e permis să spui „La mulți ani!“ după 7 ianuarie, poți accepta invitația la o petrecere doar după ce ți se spune cine mai participă, nu ești obligat să împarți umbrela sau desertul cu altcineva care insistă să faci asta, e interzis să te întorci după o vizită la Londra vorbind cu accent englezesc, să te așezi la o altă coadă de la casele de marcat care ți se pare că se mișcă mai repede, să povestești visul de azi-noapte altor persoane, silite să-l asculte de parcă le-ar interesa… Cîteva amendamente de bun-simț, care, spre dezamăgirea celui ce le-a propus, n-au rămas consemnate însă în actul legislativ final, niște chestiuni mărunte, dar semnificative pentru Larry David, omul din costumul lui Livingston.
E doar un exemplu de scheci din Life, Larry and the Pursuit of Unhappiness: An Almost History of America, miniseria semnată inconfundabil de părintele fondator al hiturilor TV Seinfeld sau Curb Your Enthusiasm. Primul episod cuprinde patru secvențe ale istoriei Statelor Unite, momente dramatice sau importante pentru națiune, reinterpretate comic de Larry, adică luate la mișto în stilul său caracteristic: pe lîngă discuțiile în contradictoriu de la stabilirea textului Declarației de Independență, prima convorbire telefonică din martie 1876 dintre Boston și Salem, între Alexander Graham Bell și asistentul său, Thomas Watson – o experiență uimitoare pentru martorii evenimentului, peripețiile unui brav soldat Svejk american în tranșeele primului război mondial și povestea neștiută a doamnei de culoare Rosa Parks din Alabama, înainte ca, pe 1 decembrie 1955, să refuze cedarea locului în autobuz unui domn alb, declanșînd începutul sfîrșitului pentru segregarea rasială.
Pentru că urăște să-și ceară scuze și îl enervează teribil convențiile sociale tacit acceptate care te obligă să te comporți într-un anume fel, deși e complezență, fățărnicie, minciună nevinovată sau spirit de turmă, Larry nu-i dispus să respecte regulile astea stupide. Mai mult, le ironizează în observațiile sale amuzante despre banalitățile vieții de zi cu zi care te disperă cîteodată, împachetîndu-le în niște fapte istorice făcute cadou concetățenilor la aniversarea sfert-milenară a țării.
Ce-ar mai urma în episoadele viitoare, conform minții creative davidiene? Armstrong se împiedică la primul pas pe Lună filmat în studio, Nixon evită Cazul Watergate, demisionînd înainte să se întîmple, iar Bill Clinton se plînge de tăria îndoielnică a trabucului buclucaș. Sau ceva asemănător.
Life, Larry and the Pursuit of Unhappiness: An Almost History of America, 2026, istoria comică a SUA, creat de Larry David și Jeff Schaffer, șapte episoade de aproximativ 30 de minute, difuzat de HBO, disponibil și pe HBO Max.
