Dar dacă Pol s-a pitit și de sine însuși

Prens Pol va fi adus în România, să petreacă la pîrnaie vreo trei ani cîteva luni și restul zile, după ce justiția din Franța s-a hotărît să-l extrădeze. Știrea asta mi-a adus aminte că l-am văzut o dată în carne și oase. Să fie vreo zece ani de atunci, într-o iarnă. Tribunalul sectorului 1, clădire venerabilă și un pic sumbră, cum îi stă bine la noi unui asemenea așezămînt. În marele hol dinăuntru apare un bărbat hotărît scund, în pofida pantofilor aspiraționali cu tocuri înalte, păr vopsit în negru și îmbrăcat într-un paltonaș. Era prens Pol. Paul de România, adus, dacă nu chiar împins acolo, de niște trebi juridice. 

Bărbații care ajung prin tribunale de unii singuri sînt ori aferați – avocații mai ales! – ori au un aer neajutorat care-i face să arunce în jur priviri sictirite. Cu un dosar la subțioară, Paul se străduia să pară aferat. Multe uși dau în holul acela, dar după cîteva secunde de neajutorare, prens s-a dus anume la una și a deschis-o fără să bată în ea, semn că mai fusese acolo. A ieșit după vreun minut, dîndu-și capul pe spate a indignare și s-a dus la alta pe care scria Registratură. Mai departe nu știu ce-a făcut. (Îmi venise rîndul să intru în biroul unde aveam treabă.) 

Cum îl tot văzusem la televizor eram la curent cu aventurile lui. Se încumetrise cu Băsescu care-i botezase un copil, totuși cumetria asta nu l-a scăpat de o urmărire penală pentru niște terenuri de la Băneasa. El susținea că-s ale lui, cu acte, procurorii, nu și nu, că actele sînt falsificate. El, că e atacat de monarhiști, cu substrat politic. Procurorii, nimic! Numitul Paul Lambrino e penal și parte dintr-un grup organizat! Cînd a fost condamnat, Prens Pol a tulit-o din țară.

 Cîțiva ani a stat în Franța oarecum incognito. Și nu l-a deranjat nimeni. Dar ce-i vine lui, se duce în Malta la o paranghelie a cavalerilor ordinului maltez, susținînd că e și el membru. Nu era. Și la cererea României, care-l pusese sub urmărire generală, justiția de pe insulă dă să-l extrădeze.

 Cum, necum, Pol se întoarce în Franța unde mai stă cîțiva ani, ca persecutat politic în România, ce s-a dat. Și-acum, pac! Extrădarea! Și după aia, un sejur la mititica! Ceea ce la 78 de anișori ai lui pare mai mult o glumă proastă decît un act de justiție. Însă Franța e mare, iar el mititelul, dacă vrea, se poate întoarce printre nebăgații în seamă, cum a mai fost, și mai dă-i de urmă. Asta dacă nu cumva, între timp, Pol s-a pitit și de sine însuși, încît o fi uitat și cum îl cheamă, și că se crede prinț.