Cu toate diplomele și medaliile lui olimpice, președintele nu e capabil să rezolve problema unei majorități. Să conduci o țară, să instalezi un guvern și să impui o linie a reformelor nu sunt probleme de geometrie, chiar dacă se presupune că o gândire carteziană e un avantaj. Poate că, până la urmă, nici nu există o variantă de majoritate funcțională. Poate că extremele s-au depărtat atât de mult încât nu mai există puncte comune în jurul cărora să poată fi construit un program coerent. Sau poate că președintele este atât de zăpăcit încât nu vede pădurea de copaci și a rămas blocat în propria inadecvare.
Propunerea lui Siegfried pentru postul de premier pare un pas către anticipate. Sau poate că e un pas către propria suspendare, însă comportamentul președintelui e greu de explicat în cheie logică. Pare ceva ce ține, mai degrabă, de domeniile psihologiei sau psihiatriei.
Pe de o parte, nominalizarea lui Siegfried poate fi un fel de ultim avertisment sau dat cu pumnul în masa partidelor: după ce îl picați pe ăsta formați o majoritate pro-europeană sau vă dizolv! Ceea ce pare un joc din registrul de scheme și fente ale lui Băsescu. Însă Nicușor nu e Băsescu, asta e clar.
Vor exista, fără îndoială, parlamentari pe care gândul unor alegeri anticipate îi sperie, cu atât mai mult cu cât configurația din 2024 nu se va repeta în cazul unor alegeri organizate mâine. Însă acest spectru, al alegerilor anticipate parlamentare, nu anulează nicidecum posibilitatea ca Nicușor să fie demis. O poate amâna, cel mult, o vreme.
Dacă guvernul Siegfried trece, cu ajutorul unor parlamentari care ar vota orice, numai să nu își piardă mandatul, asta nu înseamnă nicidecum că majoritatea de conjunctură se va păstra și în cazul unei moțiuni pentru suspendarea lui Nicușor. Sau, dacă Sigfried nu trece iar Nicușor va apela la alegeri anticipate, e cât se poate de clar – la cum arată sondajele – că viitorul legislativ va fi chiar mai înclinat să-l trimită acasă de la Cotroceni.
Și, totuși, de ce dracu l-a nominalizat pe Siegfried? Dacă e clar că nu se întrevede o majoritate iar nominalizarea e una doar să fie, de ce nu l-a nominalizat încă o dată pe Bolojan? Măcar, în felul ăsta, ar fi dat senzația unei consecvențe și, în cazul unei moțiuni menite să-l demită, ar fi putut juca rolul victimei. Însă, cu Sigfried legat de picior…
Suspendarea pare azi o problemă de timp iar singura necunoscută e dacă va fi asumată de actualul legislativ sau de unul nou, venit după niște anticipate pe care Nicușor le-ar provoca.
190 de vizualizări
