PNL merge în Opoziție cu două planuri B. Planul lui Bolojan, care vrea să organizeze un pol al dreptei cu USR și Ludovic Orban, și planul grupării liberal-conservatoare, puciștii conduși de Hubert Thuma, care vor să-l dea jos pe Bolojan.
Bolojan are un mare minus – imaginea de sugrumător al economiei. Societatea suferă crunt de pe urma măsurilor lui și nu înțelege de ce trebuie să își vadă viața degradată pentru gloria unei cifre, un deficit despre care nimeni nu pare să știe cît e și cum se calculează. Dar Bolojan mai are și un plus – e mai bine cotat ca PNL în sondaje. Acest surplus, cîndva semnificativ, a început, însă, să scadă. Plecarea lui de la Palatul Victoria e de așteptat să-i aducă o stabilizare în încrederea publică, dar, în același timp, o scădere a puterii și influenței lui în PNL. Partidul nu se mai raportează acum la el ca la distribuitorul banilor și sinecurilor. Bolojan și-a pierdut ascendentul forței, al argumentului material, și acum lumea îi calculează valoarea individuală.
Valoarea lui individuală e formată dintr-o viziune contabilă asupra lumii, din inflexibilitate, monotonie și autoritarism, botezate, la grămadă, seriozitate. Bolojan nu a arătat nicio atenție pentru nevoile și sensibilitățile partidului. Cînd a plecat de la Guvern, i-a tras după el pe toți liberalii aciuați în cotloanele puterii, lovind în interesele personale și de grup care dau noimă partidelor. Schema lui de mînă forte a fost tolerată cît timp avea pîinea și cuțitul, dar e greu de crezut că va ține în Opoziție.
Tabăra cealaltă, a puciștilor, l-ar vrea pe Predoiu președinte PNL. Ar vrea păstrarea punților cu PSD și o revenire la guvernare. Pentru doborîrea lui Bolojan are nevoie de susținere internă, de o nouă direcție politică, de idei, de congres. Și, mai ales, de un lider, căci Predoiu e departe de așa ceva. Nu are nimic din toate astea. Ba, pe deasupra, nu are nici timp. Căci o eventuală execuție trebuie consumată rapid. Altfel, Bolojan apucă să consolideze structurile, să-și pună oamenii, să-și securizeze poziția prin apropiați și statut.
Planul lui Bolojan pare să aibă mai multă claritate. Dacă reușește să închege o alianță a dreptei și să devină principala voce a „Opoziției democratice”, criticînd guvernul PSD-Nicușor, e de așteptat să producă o revenire în sondaje. Numai că, la rîndul lui, guvernul PSD-Nicușor nu va obosi să-i pună în cîrcă toată criza economică și socială, sărăcirea, inflația, scăderea PIB-ului, falimentul în masă al companiilor și toate grozăviile ce vor urma în 2027, totul printr-un aparat mediatic și de propagandă bine finanțat.
Soarta PNL atîrnă de soarta lui Bolojan. Păstrîndu-l pe Bolojan președinte, partidul alege o austeritate lungă și dură în Opoziție, cu așteptări aproape nule de a reveni la putere prin alegeri, căci în 2028 va exista o majoritate AUR-PSD. Sau, descotorosindu-se de el, poate alege un realism mercantil, o cooperare parlamentară cu PSD, fapt ce i-ar aduce nu numai sinecuri și fonduri în perioada de Opoziție, ci și o revenire la guvernare, în 2028, într-o majoritate cu PSD și UDMR.
