Săptămâna se încheie în mod festiv și smerit cu intrarea în Postul Crăciunului, ocazie pentru români să-și alunge sentimentele negative și să-și înconjoare cu iubire semenii, chiar oameni politici: fie ca Lumina să le curețe sufletele de gânduri nelalocul lor, care fac trimiteri la rude decedate ale mamelor și la diverse perversiuni! Mai e puțin până când începe postul, suntem în avanpost, să-i zicem așa; aceste zile poartă o bogată încărcătură de pregătiri și frământări, după cum urmează:
Ca în fiecare an, la vremea asta, angajații supermarketurilor adună unele batoane de parizer și pungi cu crenvurști din vitrinele cu mezeluri și le bagă în vitrinele cu produse de post; ei știu că nu păcătuiesc, că nu înșală pe nimeni, fiindcă aceste preparate au cunoscut atingerea cărnii doar cât au fost ținute în mâini. Managerul unui magazin ne-a lămurit că parizerul nu conține hârtie igienică roz, cum bârfesc unii, deoarece e mai scumpă decât mezelul respectiv.
În aceste zile, mulți proprietari de bufete comunale și de cartier trăiesc o adevărată dramă: ei nu știu dacă să recunoască sau nu în fața clienților că vinul din unele butoaie, foarte apreciat natur sau fiert, cu scorțișoară, nu este de post. Unul a declarat: „Dacă am pescuit rozătoarele de pe fund și le-am aruncat, nu mai are carne, așa cred!”. Cu aceeași problemă se confruntă și comercianții de murături care au găsit în budane castraveciori cu cârcei lungi și lăbuțe.
O mămică disperată și oripilată ne-a sunat la redacție să ne spună că micuțul său Mihăiță, de șapte anișori, se scobește în nas întocmai ca mulți alți copilași de vârsta lui și face biluțe, pe care le bagă apoi în gură. Doamna îngrijorată dorea să afle dacă biluțele sunt sau nu de post; n-am știut ce să-i răspundem, dar am sfătuit-o ca, de duminică încolo, să aibă grijă de copilul Mihăiță, când se joacă pe-afară, să nu-și muște limba.
În Postul Crăciunului, românii din păturile defavorizate vor renunța la excesele culinare și la luxul cotidian, înlocuind fripturile de cartofi cu fierturile de cartofi și șnițelele de varză cu rasolul de varză. Și aleșii lor vor adopta un regim alimentar mai simplu și smerit; din meniu amintim salata din frunze de nufăr tibetan, tocănița de ciuperci Matsutake (la 2.000 de dolari kilogramul), mugurașii de hamei (doar o mie) gătiți la aburi de lacrimi de inorog, precum și modesta supă de trufe fierte în rouă culeasă de pe muntele Kilimanjaro*. În perioada de post, soțiile și amantele acestora vor purta doar blănuri de șinșile sintetice.
*Unii pretind că doar moldovenii îi spun așa și că, de fapt, se numește Pilimanjaro, dar nu-i adevărat.
