După istoria cu Meditația Transcendentală, Costache Olăreanu a fost dat afară de la Ministerul Învățămîntului, unde era metodist. Atunci au pățit-o și alți scriitori pe care partidul i-a zburătăcit din ordinul Elenei Ceaușescu, să le treacă aspirațiile dentaliste, cum le zicea unul, Petru Enache, care din cazangiu ajunsese înalt activist la Cultură. Dom’ Costache mi-a povestit după aia cum a luat legătura cu clasa muncitoare. Fusese trimis într-o uzină, necalificat, să dea cu mătura prin hală și să împingă de colo pînă colo un cărucior cu piese. Și, ca supliment de pedeapsă, trebuia să muncească numai în tura de noapte. După vreo săptămînă de măturat și împins căruciorul, cînd l-a ajuns din urmă pe romancier povestea cu meditația lui dentalistă, șeful de tură, un maistru, îl ia deoparte și-i arată o banchetă din vestiar. După ce dădea cu mătura prin hală, să-l vadă cine stătea cu ochii pe el, domnul scriitor să vină aici, să tragă un pui de somn.
Să-și aducă însă o păturică de acasă, dacă suferă cu dantura, că-n vestiarul ăla era un curent parșiv, imediat te lua de măsele.
