A fost pasibil de nenumărate ori de glonț
pentru transmitere de secrete de stat. În perioada mai 1981 – decembrie 1984 a lucrat ca fizician la Laboratorului Dispozitive Speciale Laser (DSL) din cadrul Întreprinderii de Fizică Atomică Măgurele. DSL era condus de generalul-maior dr. ing. Theodor Necșoiu, care coordona cercetarea cu “model de referință”, ceea ce tradus în limba română se referă la activitatea de spionaj științific militar. Spionii noștri se chinuiau să demonteze un telemetru laser periscop pentru tanc, produs de firma suedeză Ericsson, și să-i copieze soluțiile tehnice.
În octombrie 1988, un maior și un căpitan,
din fosta Direcție a III-a de Contraspionaj a DSS, au încercat fără succes să-l racoleze ca informator. Fizicianul nostru specialist în laseri tocmai se întorcea de la Moscova, unde urmase un stagiu de pregătire în cadrul IOFAN, Institutul de fizică generală al fostei URSS. Aici a lucrat cot la cot cu specialiști în domeniul laserilor militari, parte dintre ei spioni sadea, cu care a efectuat măsurători comparative spectroscopice, pe comutatoarele optice pasive realizate de acesta în România. Respectivele componente laser sunt utilizate pentru ghidajul proiectilelor cu zbor inerțial sau reactiv.
În țară, n-a ținut nimeni cont de rezultatele
descoperirilor sale și cercetarea științifică militară românească a sucombat încet în pivnițele DSL, sub glorioasa conducere a generalului Necșoiu. Când fizicianul nostru s-a autodenunțat în memoriul A4484, înregistrat în decembrie 1996, la Direcția de Înzestrare și Logistică a MApN, că specialiștii lui pește-prăjit toacă de pomană resursele armatei, a primit amenințări din partea generalului div. dr. ing. Niculae Irimie, că încalcă secretul de stat.
În perioada septembrie 1995 – decembrie 1996,
Institutul de Tehnologii Avansate al SRI a apelat la fizicianul nostru pentru consultanță tehnică în vederea realizării de aparatură de vedere pe timp de noapte. SRI vedea noaptea cu purici și avea nevoie, ca de aer, de ochi de bufniță, să-i poată gini pe spioni. N-a semnat un contract ferm și n-a agreat condițiile puse de SRI, în vederea colaborării. Sătul de tribulațiile impostorilor, înregistrează la OSIM, în septembrie 1997, cererea de anulare a brevetelor de invenție avându-l ca titular pe general-maior dr. ing. Theodor Necșoiu, șeful DSL.
Care general, a copiat soluțiile tehnice
folosite de producătorul suedez Ericsson, în cazul unui laser furat de spionii noștri militari din Occident, adică, tradus în românește, cumpărat dintr-un magazin de specialitate. Aceiași spioni veniseră și cu documentația tehnică – chipurile, furată din Occident –, care, în fond, fusese copiată la xerox în biblioteca unei facultăți. Când a recurs la un asemenea gest disperat, autodenunțându-se că a lucrat la laserul “furat” din Occident, fizicianul nostru și-a asumat toate consecințele. Inclusiv aceea că va fi răpit ziua în amiaza mare de pe stradă, arestat și condamnat pentru transmitere de date unei puteri străine.
În perioada aprilie – octombrie 1998,
actualul ministru al Sănătății, Gheorghe Eugen Nicolăescu, pe atunci director al RATMIL – Regia Autonomă de Tehnică Militară – i-a furat fizicianului nostru un aparat de terapie cu diodă laser, pe motivul că este de uz militar. În iunie 1999, se deplasează în Germania, unde achiziționează, de la firma Thomson Tubes Electronique, un bloc electronic de comandă, pentru Institutul de Cercetare al MApN de la Clinceni, pentru omologarea tancului românesc modernizat.
Și pentru că orice fluierat în biserică se taxează
într-un fel sau altul, și măcar o dată în viață, după ce și-a susținut cu succes penultimul examen de doctorat, “în fața catedrei”, pe data de 25.09.2012, obținând calificativul “bine-foarte bine”, fizicianul nostru a fost concediat, pe 16.11.2012, de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială “Elie Carafoli” (INCAS). Așa a hotărât directorul INCAS, Constantin Nae, care i-a falsificat inițial actele de muncă, situație în care mușteriul nostru s-a trezit că a muncit la negru.
Cum singura resursă a clientului nostru
a rămas neostoita sete de a căuta adevărul, la data de 2 septembrie a.c. a trimis o scrisoare SRI, înregistrată sub nr. 60.513, în care cere să se verifice, în arhiva fostei Securități, dacă a făcut obiectul supravegherii DSS, atât înainte de revoluție, cât și după 1989. La CNSAS, evident că nu și-a găsit dosarul. Pe omul nostru îl cheamă Ion Ferdinand Lăncrănjan și încă mai speră că adevărul și dreptatea umblă în picioarele goale pe pământ, deși ele și-au luat de mult labe de pisică, să nu-i deranjeze pe hoți și pe impostori.
