A nimerit orbul Off-shore-ul

A fost nevoie să moară speranța reprezentată de omul providențial al Europei, Emmanuel Macron, în timpul unui discurs de doar 13 minute, pentru ca și yesmenii Estului să-și dea seama că au susținut necondiționat și absolut aiurea, timp de prea mulți ani, niște imorali. A fost nevoie ca Manu Macron să spună răspicat, într-o franceză impecabilă și extrem de găunoasă, că marile companii care își câștigă banii în Franța trebuie să-și plătească impozitele în Franța, pentru ca și țuțării din România ai multinaționalelor să o dea la întors.

De exemplu, Cristian Pantazi, jumătatea și mai alunecoasă a cuplului denumit Păntălagă, de la site-ul Gasformedia, a ajuns să scrie, în finalul unui articol în care diseca “periculosul discurs programatic al lui Dragnea”, că nu e bine ce face “capitalul străin” în România. Bine, n-a zis chiar așa, ci mai nuanțat: “Cât despre erorile capitalului străin, acestea sunt de manual. Ca peste tot în lume, multinaționalele folosesc orice mijloc legal și orice breșă în legislație pentru a-și împărți imoral profitul (citește optimizare fiscală)”.

Să disecăm și noi aceste fraze, care s-ar putea “să-i doare” pe stăpânii clanțelor ce de ani întregi lucesc în soare bine linse și lustruite.

Capitalul străin, cum îi spune domnul Pantazi, comite, conform domniei-sale, “erori”. Erori? Adică greșeli?

Eroarea are un aer de șotie nevinovată, în raport cu infracțiunea sau contravenția, de aceea e important cuvântul ales. Capitalul străin comite erori de manual. Dar, în același timp, acestea sunt legale, deși sunt imorale. Dacă sunt de manual, atunci e clar că ele sunt cunoscute și recunoscute ca erori. Dacă poți învăța despre ele, e clar că știi că-s erori, deci ar trebui să nu le mai comiți. Dar Cristian Pantazi le justifică, deși sunt imorale. Ele sunt comise pentru că se folosesc de breșe în legislație pentru optimizarea fiscală, care este o formă imorală de împărțire a profitului.

Mai rar atâtea anacoluturi pe o unitate lexicală atât de restrânsă. Mai rar atâtea contradicții logice în doar două fraze, mai rar atâta căință ipocrită.

De când citesc textele domnului Pantazi (și e ceva vreme), de când urmăresc publicațiile pe care, în diverse forme, le coordonează, n-am văzut vreodată o singură propoziție în care să se spună că multinaționalele, “capitalul străin”, ar face ceva rău. Dimpotrivă, am citit zeci de ode închinate investitorilor străini care au venit în țara noastră și au cerut pământ, apă și ajutoare de stat. Și le-au primit. Am citit zeci de prezentări ale pozițiilor aceluiași “capital străin” care se plângea că nu va putea supraviețui majorării salariului minim, nu va face față impozitării în scădere, va fi nevoit să plece dacă va fi forțat să-și respecte datoria morală față de comunitatea în care se umple, realmente, de bani.

Dar a venit Manu, salvatorul Europei, și, ca să-și scape propriul dos elitist, a promis exact creșterea salariului minim, scutirea de taxe a pensiilor mici, de până în 2.000 de euro, și a tunat împotriva corporațiilor care fac bani în Franța, dar nu plătesc taxe în Franța.

Discursul ăla trebuie să-l fi dat peste cap pe domnul Pantazi. I-a bulversat valorile, i-a dărâmat altarele, i-a zdruncinat credința. Nu mai spun că și președintele ambasadei SUA la București, întâmplător președinte al SUA în general, are cam aceeași părere despre companiile care nu-și plătesc în mod corect și moral taxele, plimbându-și profiturile prin insule virgine. Ar mai trebui să iasă și Merkel cu ceva declarații similare, iar Universul domnului Pantazi s-ar prăbuși în țăndări.

Cum, ce-i cu schimbarea asta de paradigmă? Avem oare voie să spunem ceea ce știe toată lumea, iar unii chiar o și spun de multă vreme? Avem voie și noi, sluguțele, să spunem că e imoral ceea ce fac multinaționalele? Avem, avem?

Pe un colț al biroului pe care zăcea computerul pe care Cristian Pantazi a scris această blasfemie la adresa capitalului străin se află, probabil, mai multe flacoane cu neuroleptice. De când liderii de la care se ia lumină prin intermediul clanței au început să lovească în multinaționale, Cristian Pantazi are nevoie de tratament. Cu o mână scrie în noul trend, susținând contrariul a tot ceea ce a susținut până acum, respectiv că este imorală externalizarea profiturilor realizate în România, iar cu mâna cealaltă ține portavocea prin care se exprimă Black Sea Oil & Gas, companie care tocmai a semnat un contract în urma căruia toate profiturile rezultate din investiția în exploatarea gazelor din Marea Neagră nu vor rămâne în România, ci vor zbura, imoral, într-un off-shore de-al românului Comănescu. Să nu te îndopi cu antipsihotice, în situații ca astea?