Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

ADRIAN ILIE: “Am avut oferte de a preda la Constanța, la Universitate, însă în cele din urmă am ales să rămîn la Medgidia”

Zoom ADRIAN ILIE: “Am avut oferte de a preda la Constanța, la Universitate, însă în cele din urmă am ales să rămîn la Medgidia”

E unul dintre cei mai de seamă istorici de azi ai Dobrogei. Recunoscut de cucuzeii istoriei acestei regiuni, profesorul Adrian Ilie (nici o legătură cu fotbalistul cu același nume) a preferată să rămînă profesor de liceu în Medgidia, deși ar fi putut să aleagă o carieră universitară.

Cristian Teodorescu: Ce mai poate scrie nou un istoric despre centenarul Marii Uniri?

Adrian Ilie: Multe nu se mai pot scrie. Lucrurile se cam ştiu. Dacă se mai cercetează prin arhive, se pot aduce noi date despre acest eveniment memorabil al istoriei naţionale. Aceste date pot completa informaţiile deja cunoscute, pot acoperi un spaţiu cu o parcimonie în informaţii sau chiar pot aduce elemente inedite. În acest ultim caz, bucuria celui care cercetează este la cote maxime. În ceea ce mă priveşte, lucrez la un nou proiect dedicat centenarului Marii Uniri, cu referire la Dobrogea şi la Medgidia. Acest proiect va deveni public în preajma zilei de 1 decembrie a anului curent.

C.T.: Ce ziceau turcii și tătarii din Dobrogea la Unirea din 1918?

A.I.: Foarte multe date nu se cunosc despre atitudinea turcilor şi tătarilor la momentul 1918. Am studiat atent această problemă şi am ajuns la concluzia că turcii şi tătarii din Dobrogea au privit cu simpatie şi susţinere evenimentele din iarna anului 1918. Crearea unui stat unitar era şi pe placul lor. În vremea primului război mondial, ajunseseră să cunoască ocupaţia germano-bulgaro-turcă, ocupaţie care a adus multe stricăciuni, suferinţe şi a înregistrat nenumărate abuzuri, în special din partea ocupanţilor bulgari. Date foarte multe nu se cunosc, aşa cum spuneam, datorită faptului că documente importante din arhivele primăriilor au fost arse de ocupanţi. La Constanţa, dar şi la Medgidia, documente importante din arhivă au fost evacuate în faţa Primăriei şi au fost arse. Pentru anumite perioade, istoria Dobrogei este săracă în informaţii, iar istoricii care cercetează anumite aspecte ale acesteia se confruntă cu serioase probleme. Aici intervine rolul istoricului, care trebuie să coroboreze datele pe care le are cu alte informaţii şi pe care trebuie să le încadreze într-un anumit context.

C.T.: Cum de puteau să se înțeleagă atîtea neamuri cîte trăiau în Dobrogea fără să se calce pe bombeu?

A.I.: În Dobrogea au fost înregistrate mai multe neamuri care trăiau în bună înţelegere. Fie că erau 11, 12 sau 21 de neamuri în diverse etape ale evoluţiei istorice a provinciei, aşa cum au fost înregistrate de izvoarele istorice, acestea au convieţuit paşnic. Nu au fost înregistrate conflicte majore interetnice între aceste grupuri etnice, între creştini şi musulmani sau între autohtoni şi alogeni, Dobrogea fiind considerată pe drept cuvînt un „mojar al popoarelor”. Dobrogea a fost socotită în secolul al XIX-lea o adevărată „ Californie”, un „pămînt al făgăduinţei”, un loc care putea să aducă prosperitatea celor care se stabileau aici. Scăldat de apele Dunării şi ale Mării Negre, bătut de vîntul care punea în mişcare morile ce produceau făina necesară turtelor coapte pe plită, acest pămînt a fost dorit şi revendicat de toate seminţiile care au trecut pe aici. Drumurile ce străbăteau acest spaţiu erau aducătoare de venituri, iar caravanele şi comercianţii se simţeau în siguranţă folosindu-le.

C.T.: Ce-au avut bulgarii cu statuia lui Ovidiu de la Constanța, în timpul primului război mondial?

A.I.: După cum bine se ştie, participarea românilor la cel de-al doilea război balcanic din anul 1913 a adus României la finalul acestuia, prin pacea de la Bucureşti (10 august 1913), un teritoriu stăpînit de despoţii Dobrogei şi de Mircea cel Bătrîn, şi anume sudul Dobrogei istorice, numit Cadrilater. În timpul acestui război, armata română nu a avut confruntări militare cu vecinii de la sud de Dunăre. Victimele din armata noastră au fost cele doborîte de holeră şi nu de armele inamicilor, care s-au grăbit să ceară pacea. Bulgarii nu au uitat prezenţa armatei române la sud de Dunăre şi faptul că au pierdut un teritoriu. Odată cu declanşarea primului război mondial şi cu plasarea României în blocul politico-militar advers (Antanta), Bulgaria a aşteptat să îşi ia revanşa faţă de situaţia înregistrată în anul 1913. Anul 1916 a fost un an teribil de greu pentru România, pentru Armata Română şi pentru populaţia Dobrogei. Teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră va fi ocupat şi va intra sub administraţia Puterilor Centrale încă din toamna anului 1916. Cu acest prilej, bulgarii îşi vor vărsa „năduful” pe statuia legendarului poet latin Ovidius Publius Naso, aflată în zona peninsulară, în faţa sediului administraţiei locale. Există fotografii care demonstrează acest lucru, statuia fiind trîntită de pe soclu cu ajutorul unui camion militar. Interesant este faptul că germanii, aliaţi ai bulgarilor în acest conflict, au repus statuia pe vechiul amplasament, unde se găseşte şi astăzi. Duşmănia şi incultura celor care au făcut acest lucru a fost estompată de germani, care totuşi preţuiau istoria şi cultura popoarelor pe care le stăpîneau vremelnic.

C.T.: E adevărat că Anghel Saligny, autorul podului de la Cernavodă, a stat într-o barcă sub pod în ziua inaugurării?

A.I.: Anghel Saligny, celebru inginer moldovean, pregătit în Germania încă de pe băncile liceului, a coordonat mai multe lucrări privind construcţia unor poduri şi şosele. Va proiecta şi construi podul de la Cernavodă (dat în folosinţă la 14 septembrie1895), care urma să facă legătura între vechiul regat şi Dobrogea, către silozurile din portul Constanţa, unde şi-a adus din plin contribuţia. La inaugurarea podului de la Cernavodă de peste Dunăre, inginerul român, pentru a da încredere celor care-l susţineau, inclusiv M.S. Regele Carol I, va poposi pentru un timp sub structura metalică a podului, pe care se aflau staţionate mai multe garnituri de tren. Acest gest nu a rămas neobservat, demonstrînd siguranţa şi temeinica pregătire a inginerului Anghel Saligny, un adevărat deschizător de drumuri în acest domeniu.

C.T.: De ce nu-și cunosc românii istoria recentă?

A.I.: Istoria este o ştiinţă care trebuie să fie cunoscută de oameni, indiferent că sînt mari sau mici. Cu cît sunt mai mici, cu atît mai bine. Sentimentele naţionale trebuie să fie sădite de la vîrste fragede, pentru a culege roadele la maturitate. Istoria a fost falsificată din considerente politice sau ambiţii personale, în perioada recentă. Comuniştii şi-au adus din plin contribuţia la acest lucru. Şi se ştia de ce. Numai că nimeni nu putea face nimic. Cu atît mai puţin istoricii. Nu numai că românii nu-şi cunosc istoria, dar şi-au însuşit şi date greşite, inexacte despre anumite fapte, evenimente sau personaje. La acest lucru trebuie să se lucreze permanent. Avem surpriza frecvent să constatăm că nu sînt cunoscute date importante ale istoriei naţionale, că se fac confuzii în ceea ce priveşte anumite evenimente istorice şi că unora le este jenă sau frică să spună că sînt români. Trebuie să luăm exemplul unor naţiuni cu atitudine naţionalistă precum turcii, italienii, britanicii, germanii ş.a. După 1990, rescrierea istoriei în conformitate cu adevărul istoric, pentru anumite perioade, a devenit o prioritate pentru istorici. Cunoaşterea istoriei reale trebuie să fie un deziderat pentru istorici, pentru profesori, pentru sistemul educaţional şi nu în cele din urmă pentru statul român.

C.T.: Înainte lumea venea în Dobrogea, unii din străinătate, acum se pleacă și de aici. De ce?

A.I.: Dobrogea a fost o destinaţie dorită de mulţi. Unii au hotărît să se stabilească aici definitiv şi să contribuie la dezvoltarea acesteia. Familii însemnate au intrat in posesia unor mari suprafeţe de teren, devenind şi conducători ai aşezărilor urbane şi rurale din Dobrogea. În perioada comunistă, prin lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră, s-a constatat un aflux migratoriu al populaţiei dinspre sat către oraş. Numărul populaţiei aşezărilor Ovidiu, Năvodari, Medgidia, Basarabi-Murfatlar şi Constanţa a crescut constant. La aceasta se adăuga şi componenta industrial-agrară a acestor localităţi, care atrăgeau ca un adevărat magnet forţa de muncă din judeţ şi din alte judeţe a le ţării. După Revoluţia din decembrie 1989 pînă în prezent se constată un exod al populaţiei dobrogene către Europa occidentală, în special din aşezările rurale şi din aşezările urbane mai mici. Acest lucru este valabil şi pentru Medgidia, a cărei populaţie a scăzut constant după 1990.

C.T.: Ce se întîmplă acum cu turcii și cu tătarii din Dobrogea?

A.I.: Turcii şi tătarii din Dobrogea trăiesc în continuare aici, creează aici şi îşi manifestă spiritualitatea în geamiile şi moscheile dobrogene vechi de secole, dar şi în cele recent ridicate din temelii. Numărul lor a scăzut după 1913, pînă la acea dată fiind majoritari în provincie. În anii ’30 a existat un exil al populaţiei musulmane din Dobrogea, care s-a stabilit în Turcia mînată de considerente politice, economice, identitare, ideologice şi religioase.

C.T.: De ce nu v-ați dus să predați istoria la București sau la Constanța, ci ați rămas profesor la Medgidia?

A.I.: La Bucureşti nu s-a pus problema de a pleca, dar am avut oferte de a preda la Constanţa, la Universitate, însă în cele din urmă am ales să rămîn la Medgidia. Iubesc acest oraş şi oamenii săi. Iubesc istoria acestor locuri pe care am încercat să o redescopăr prin intermediul studiului în arhive, pe teren şi în colecţii private, să o scriu şi să o împărtăşesc concetăţenilor mei indiferent de vîrstă, de la elevii mei pînă la persoanele în vîrstă care retrăiesc odată cu mine momente sau frînturi ale istoriei oraşului.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Piața Victoriei teleormănenilor asupra românilor de pretutindeni

    14 august 2018

    După ce  a adus drept jertfă o fecioară neprihănită cu chistolul la jartieră, aruncînd-o dincolo de gardurile de protecție ale Guvernului în ghearele balaurului cu mai multe capete, Jandarmeria Română, […]

  • Muieutică și adevăr

    14 august 2018

    Pietroaiele care au zburat vineri seară spre jandarmi s-au întrupat dintr-un cuvînt. Așa a profețit domnul Liiceanu și așa s-a întîmplat. Revoluția a urmat, ascultătoare, drumul indicat de cele patru […]

  • Jandarmurdăria

    14 august 2018

    Concluzii după ridicarea norului de fum și gaze lacrimogene: 1) Jandarmeria nu poate fi judecată cu aceeași măsură cu care îi judecăm pe cei care au participat la protest. Nu […]

  • Scopul scuză mijloacele de tracțiune ale partidelor

    7 august 2018

    Săptămîna trecută, Klaus Iohannis și-a lăst bicicleta la poartă și a intrat călare pe Dragnea în Ierusalimul liberal, în aplauzele zarafilor. Oricît de deșelat ar arăta Dragnea și oricîte măgării […]

  • Procurorul Poporului

    7 august 2018

    Din adîncul temniței, cocoșat de o pedeapsă cît eternitatea, judecătorul Mircea Moldovan, numărător de voturi la alegerile prezidențiale din 2009, povestește frauda. Moldovan era atunci membru al BEC, vicepreședinte al […]