Un prieten al unui prieten îmi povestește: nenea Gică vaporeanul, de la mine din bloc, în Constanța, a fost arestat pe 20 decembrie, pentru că adusese în țară aproape o tonă de cafea. Bineînțeles, el și cu alții. Pe 22 decembrie iese din arest, ia la cafteală cîțiva milițieni și conduce revoluționarii pe străzile Constanței. Omul are patalama de revoluționar la mînă și niște spații comerciale prin oraș.
Să spui că ce i se întîmplă lui Sârbu este un atac la libertatea presei este ca și cum ai spune că un control la o măcelărie este un atac la dreptul la hrană al poporului român.
Adrian Sârbu a fost un patron media care a deranjat, într-adevăr. În primul rînd i-a deranjat pe ceilalți competitori de pe piață. El a fost cel care a dus competiția neloială atît de departe încît ar fi trebuit să i se găsească un nou nume, o nouă definiție și o altă încadrare penală. Oare cum poți concura pe piață cu șanse egale alături de cineva căruia îi sînt anulate datorii sau îi sînt reeșalonate pînă la uitare?
Dosarele de la Media Pro și Mediafax sînt dosare deschise unor firme și unui fel de-a face „afaceri”. Pentru că Adrian Sârbu a pozat în genial om de afaceri cînd i se scuteau sau i se reeșalonau datoriile la stat, dar cînd i-au fost aruncate în față firme-fantomă, și-a tras pe cap aura luptătorului pentru libertatea de exprimare. Verticalitatea sa, vezi Doamne, a devenit insuportabilă, iar dosarele sînt politice. Și poate că ar fi mai bine pentru el să fie politice, căci alea economice par să arate mult mai rău.
Bineînțeles, încă nimeni nu este vinovat.
Să faci controale la firmele Bisericii Ortodoxe din România nu înseamnă că cineva e deranjat de încrederea de care se bucură Dumnezeu în rîndul enoriașilor.
Vorbim și în cazul de față despre „situația” în care a ajuns presa pentru că în toți acești 25 de ani, cu mici excepții, ea a fost construită, ca biznis, de astfel de oameni. Ei sînt Pinalti, Borcea, Iancu, Giovanni ai presei.
La nivelul percepției se face însă o mare nedreptate vorbindu-se de mizeria din presa românească. Aceeași nedreptate pe care o vezi uneori și în dosarele de corupție unde arestul preventiv a devenit regula de bază. Doar că atît de mult i s-a plimbat poporului scula anticorupției pe la cur, încît acum se freacă de toate mandatele de arestare căutînd satisfacție. Acel cretin „Să-i ia pe toți” vine din veșnic promisa și veșnic amînata „dreptate pînă la capăt”. Sentimental, a migrat spre „dreptate la paușal”. Iar asta poate e o discuție.
