Alba Iulia, cetatea cu budă publică de un milion de euro

În caz că nu ați ajuns încă prin Alba Iulia, orășelul acela aruncat către fundul Transilvaniei, între Sibiu și Cluj, ar fi bine să o faceți. Chiar merită. Măcar pentru un popas de caca și pișu, dacă nu din alte motive. Deși chestii ar fi de văzut.

E, totuși, orașul Marii Uniri. Are o cetate Vauban, proaspăt renovată, iar Primăria lui Hava e un fel de SRL de organizat chermeze, așa că în fiecare week-end se întîmplă ceva. În plus, e singurul loc din lume în care istoria s-a împreunat cu kitsch-ul, a dat mîna cu banul public și a născut cele mai dubioase chestii din lume. La Alba Iulia poți vedea Muzeul Principia, o chestie ce seamănă cu stația de metrou de la Timpuri Noi, doar că e mult mai mică și a costat vreo 3,5 milioane de euro. Și tot aici poți vedea Piramida Pitică, simbol tradițional ardelenesc, încă de pe vremea cînd Gelu, Glad și Menumorut mergeau în excursie, cu școala, la Cairo.

Dar de departe cel mai impozant și, probabil, cel mai mare edificiu al secolului XXI este WC-ul public de un milion de euro. Da, ați citit bine, atît a costat renovarea unei bude publice – că nici măcar nu e una nouă – în chiar mijlocul Cetății. Și nu, nu e din aur, cu diamante și smaralde ori cu autografele lui Florin Salam și Nicolae Guță. E doar un WC. Unul plin de istorie.

În fapt, renovarea acestei bude a fost parte dintr-un proiect mai amplu. Adică, pe cînd banii pentru renovarea Cetății – undeva către 80 de milioane de euroi – erau pe terminate, iar Grup Corint SA, firma de casă a Primăriei lui Mircea Hava, risca să rămînă fără obișnuiții saci cu euroi, s-a găsit un proiect numai bun: punerea în valoare a unor vestigii romane. Așa au apărut Muzeul Principia, o hală de vreo 600 mp, în valoare de 14 milioane de lei, buda publică plină de istorie, în valoare de patru milioane de lei, și o bucată de drum din Via Principalis, reconstituită în mijlocul Cetății, în valoare de două milioane de lei. Totul spre fericirea financiară a lui Danil Sabău, patronul Grup Corint. Și, desigur, pentru intrarea lui Mircea Hava în eternitate, drept lacheu al istoriei și ctitor al tronului de un milion de euro.

WC-ul acesta public era, pe vremea lui Ceaușescu, un WC public ca atîtea altele în toată țara. Atîta că, se pare, înainte să fie construit, în zona aceea au existat niște vestigii. Un DEPOZIT DE FĂINĂ, mai exact. Că, deh, așa e cu orașele istorice, oriunde sapi dai de vestigii. Numai că vestigiile astea, în special depozitele de făină, sînt atît de importante încît trebuia să fie puse în valoare. Cum? Cu gresie, faianță, sticlă și un milion de euro. Sigur, buda publică arată bine acum. Are și rampă pentru persoanele cu handicap, e destul de curățică și are chiar și bănci. Aşa că, dacă simți că ai nevoie de puțină odihnă după ce ți-ai făcut treaba, te poți așeza liniștit pe una din băncile holului WC-ului public. Și, undeva între toaletele pentru femei și bărbați, poți privi, printr-un geam, la niște bucăți de piatră reconstruite într-o vitrină. Sigur, nu e chiar Sfinxul și nu e nici Acropole, dar e o mega-budă publică, cu ruina reconstruită a unui depozit de făină, în care Mircea Hava a băgat o grămadă de mălai public.

Iar dacă ne gîndim că pentru a-ți face treaba lîngă depozitul de făină de secol XVII trebuie să plătești un leu, pentru care nu primești bon sau bilet – căci Primăria nu dă așa ceva –, probabil că Primăria va recupera investiția. Cam prin secolul XXVII.