One World, festivalul civic inițiat de Havel. Regizorul Alexandru Solomon a făcut posibile cele opt ediții românești. Toată săptămîna, filme despre libertate, bineînțeles.
Reporter: Începe One World, este festivalul în care tu dai la oase societății?
Alexandru Solomon: One World România masează nervul civic, nu dă la oase. Uneori, el trebuie împuns cu filme mai provocatoare, care îți deranjează prejudecățile, alteori trebuie emoționat cu documentare despre ce înseamnă să fii puști, sau minoritar, sau moștenitorul viselor rele ale părinților și bunicilor tăi. În fine, ca să scap din metafora ta corporală, OWR e un festival care azvîrle documentarul înapoi în societate, pentru ca ea să îl apuce și să se folosească de forța lui. Dovadă e și succesul inițiativei noastre care se cheamă ”Adoptă un doc”, prin care asociații și organizații dintre cele mai diverse își însușesc cîte un film care le reprezintă, îl promovează, își adună publicul și vin la dezbateri. Anul acesta, 90% din filmele programate la noi au fost adoptate de 23 de organizații. Un vehicul pentru problemele noastre, asta e filmul documentar la One World România. Deschide fereastra spre lume. Așa vedem că nu sîntem singuri, nici nu sîntem cei mai necăjiți. Îi încurajează și, sper, îi inspiră pe documentariști să umble pe maidane, să culeagă poveștile oamenilor, să le dea înapoi cu toată puterea spre ei.
Rep.: Se schimbă România?
A.S.: România se schimbă tot timpul, s-a obișnuit să iasă în stradă cînd nu-i convine ceva. Parcă e și mai informată despre ce se petrece prin lume. Însă e atît de scîrbită de politicieni, încît refuză să vadă că nu are altă cale de a schimba cîte ceva. După ce ne-am unit ca să salvăm, energia aia nu s-a organizat, nu s-a așezat într-o structură sau în mai multe, care să se lupte mai departe și să înlocuiască felul în care e condusă țara asta.
Rep.: În afară de unul, sînt arestați sau morți actorii din Kapitalism. Cum arată noii tăi kapitaliști?
A.S.: După 1989, românul s-a născut din nou kapitalist. Îi place mașina, mai ceva decît codrul, așa că e dispus să-l betoneze. Se simte el însuși cînd împinge căruciorul la supermarket și sparge banul. Între timp, se uită cu neîncredere la televizor și vede cum noii kapitaliști, la braț cu politicienii, defilează pe la DNA. Dar asta nu ajunge. Nu li s-au luat furăciunile înapoi. Încă mai sînt de invidiat. Au ce lăsa copiilor lor, care sînt meniți să preia România. Copiii noștri, însă, sînt mai curați și mai ageri. Cîndva, or să dea naibii cărucioarele.
