Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Alina Mungiu-Insippidi

Zoom Alina Mungiu-Insippidi

Alina Mungiu-Pippidi ne somează să luăm labele de pe Mihai Șora și Raed Arafat pentru că sunt oameni care au făcut “chestii” la viața lor, pe când noi ce am făcut?

E directă, simplă, clară: “Din motive nefericite, ținând de antreprenoriatul unor proști sau ticăloși care țin musai să folosească sau să înjosească oameni mai de valoare ca ei, doi oameni de valoare, Mihai Șora și Raed Arafat, sunt iarăși ținte”.

Abia când ne vom măsura realizările în fața unei instanțe care se ocupă cu așa ceva și ne vom demonstra deci statutul, vom putea să-l criticăm pe Șora. Dar și pe Mungiu-Pippidi care, din înaltul carierei academice, ne spune: “Am cinci zile întârziere la predarea articolului Administrație publică și calitatea guvernării pentru Oxford Research Encyclopedia și cincizeci de studenți la ușă”.

Mulțumim, stăpâne, plimbă peste noi jetul de înțelepciune.

Cel puțin în cazul Șora, Mungiu-Pippidi se joacă de-a Mungiu-Insippidi și se bagă în discuție ca chiloții-n fund, cum ar zice băieții mei din Ghencea, care nu știu cum e pă Oxford: “Mihai Șora nu e un lider al anticomunismului românesc, presupunînd că așa ceva există sau e necesar, dar este un model de înțelepciune și umanitate. Meritul este mult mai mare al cui călătorește în viață de la convingeri idealiste naive greșite la o înțelegere mai subtilă a lumii, deci a reproșa cuiva că a evoluat este o prostie enormă”.

Lui Șora nu i se reproșa “comunismul” sau “idealismul naiv”, ci ipocrizia, faptul că nu pleca din România în ’48, ci se întorcea. Iar celor care au făcut clipul publicitar li se reproșa prostia, impostura și, în ultimul rând, agresivitatea.

Mă rog, poate doamna Mungiu-Pippidi era la Oxford și nu știe ce s-a discutat aici.

Cât despre cazul Cristian Tudor Popescu, deși Alina Mungiu-Pippidi greșește, nu o să spunem nimic. CTP și-o merită, e o nedreptate care face cumva dreptate atâta timp cât, de ani și ani de zile, CTP le compară invariabil pe femeile pesediste cu Elena Ceaușescu, iar pe liderii pesediști cu Nicolae Ceaușescu.  Nedreptate la nedreptate nu-și scoate ochii.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]