E ceva profund nerușinat la doamna ministru Alina Gorghiu. Sunt pasionat, trebuie s-o zic, de pagina sa de Facebook. De ce? Poate pentru că acolo e o altă Românie, un alt guvern, un alt ministru de Justiție. Totul e bine și frumos acolo, fugarii sunt aduși de peste hotare, ministrul Gorghiu are o familie fericită, își expune copiii fără nici o reținere, pe pagina sa se țin sărbători, se comemorează ce e de comemorat, viața curge lin, frumos, România e luminoasă, iar dânsa e îmbrăcată zilnic în alte și alte rochii colorate, ori în ii tradiționale, pentru că – nu-i așa? – liberalismul este despre România profundă, autentică.
Cu ani în urmă – multicei – o consideram pe doamna ca având alergie măcar la marile minciuni postdecembriste și speram să facă altfel de politică. Constat însă de câțiva ani că totul, dar totul e minciună în produsul politic liberal numit „Alina Gorghiu“. Doamna se ține cu dinții de funcții, de poziții, își gestionează de fapt propria viață, spune ce trebuie să spună ca să mulțumească partidul, iar restul chiar nu contează. Girează tot soiul de dubioși, se pupă colegial cu toate căzăturile liberalo-pesediste, doar ca să fie acolo, să se mențină, să-i meargă cartea de muncă. Trist, jalnic personaj!
2.642 de vizualizări
