Am profitat de ora „bună”, doar doisprezece noaptea, să văd Franța, cea mai spectaculoasă echipă de la acest turneu final. Nu mă așteptam la un supermeci. La ei s-a jucat după-amiaza, la 17.00, când în Philadelphia erau vreo patruzeci de grade.
Pe paraguayeni îi vedeam pentru prima oară și bănuiam că se vor apăra și vor încerca să prindă o centrare, un corner, o lovitură liberă. Puteau face asta și jucând fotbal. S-au mai văzut cazuri de echipe mici care au compensat lipsa de valoare prin fugă multă, organizare bună, trageri de timp și noroc, reușind astfel să obțină rezultate mari. Cu nemții le-a ieșit. Dar ce au jucat acei domni azi-noapte a fost o țurcă cu elemente din rugby. I-am văzut extrem de montați încă de la imn. Iar când s-a dat drumul la joc, mi-a fost teamă că organizatorii vor rămâne fără mingi încă din primul sfert de oră: unele sparte, altele scoase de pe stadion. Noroc că Lincoln Financial Field are tribunele foarte înalte. Sud-americanii le-au bubuit pe toate, cu șpițul, ca la noi, la județ.
După ce și-au etalat toată gama de ciobăneli cu mingea, pe măsură ce timpul trecea fără să ia gol, băieții din Paraguay au început să arate că nu știu fotbal și la jocul fără minge. Au dat coate, palme, pumni și picioare în toate bijuteriile Franței. La fiecare duel, cred că pe la marile cluburi din Europa se auzeau oftaturi grele. Orice contact fizic putea însemna pagube de sute de milioane de euro.
Au încercat să-i provoace tot timpul, să-i enerveze, să-i scoată din minți, avându-l ca țintă principală pe Mbappé. I-a ajutat și arbitrul Tantashev, din Uzbekistan, care, deși a fluierat decent, nu le-a dat niciun cartonaș tot meciul. Niciunul, deși au fost și cazuri în care se putea arăta direct cartonașul roșu. Culmea, Franța a primit trei galbene. Cu un singur fotbalist pe teren, Almirón, fost jucător la Newcastle timp de șapte ani, Paraguay a chinuit și indignat o lume întreagă. În frunte cu Galarza, un băiat cu aspect și apucături de lider revoluționar din America Latină, această echipă a fost la douăzeci de minute să păcălească și Franța prin antijoc. A fost nevoie de Doué, băgat în repriza a doua, pentru ca țapinarii din Asunción să-l faulteze în careu, să se dea penalty cu intervenția VAR, iar Mbappé să marcheze al șaptelea lui gol în competiție, egalându-l pe Messi.
Ce a urmat până la final a fost trântă, nu fotbal. Prin acest meci, Franța a arătat că ține și la tăvăleală. A demonstrat că e echipată cu tot ce trebuie și se poate adapta la orice adversar pentru a deveni încă o dată campioană mondială. Noi, cei care stăm noaptea noaptea să vedem fotbal, ne bucurăm că au scăpat fără spitalizări și, mai ales, că această „inimoasă” națională a Paraguayului a plecat acasă.
1.007 vizualizări
