Jurnalul lui Klaus Iohannis (președinte gospodar)
31 martie 2016
Carmen mi-a zis că am un obicei prost la summit-uri. Cică stau într-un loc ca mutălăul, fără să vorbesc cu nimeni, și mă uit insistent la persoanele care se mișcă în jurul meu, ca și cum ar fi niște saci de nisip umblători, nu ființe umane, asemenea mie. Ar trebui, zice ea, să fac și eu conversație cu oamenii. De data asta o să-i ascult sfatul.
1 aprilie 2016
M-am apropiat de Obama și l-am întrebat dacă e greu să faci o bombă nucleară, că vreau să încerc să-mi confecționez și eu una, în atelierul locuinței mele de la Sibiu. Nu știi niciodată când ai nevoie. Filosofia mea de viață e asta: omul trebuie să fie gospodar, să știe să-și facă singur lucruri prin casă, că altfel depinde de tot felul de meșteri români, care muncesc de mântuială și mai mult îți strică decât te ajută. Obama s-a uitat puțin lung la mine și a început să râdă. ”Ha-ha, bună gluma de 1 aprilie”, a zis. ”Apropo, ce mai face doamna, tot cu bulanele goale?”
2 aprilie 2016
Le-am transmis băieților din Servicii că vreau să punem mâna pe teroriști. Trebuie să aflăm de la ei informații vitale. Vreau să le pun personal câteva întrebări. De exemplu, de unde au cumpărat cuie și aracet pentru bomba de la Bruxelles, că îmi trebuie și mie pentru o lucrare la casa din Sibiu și nu găsesc pe nicăieri produse de calitate.
Jurnalul lui Barack Obama (cel mai puternic licurici din lume)
31 martie
Dragă jurnalule, ca de obicei a fost o plăcere să mă întîlnesc cu președintele României, Klaus Iohannis, la summit-ul nuclear. Data trecută m-a ajutat cu o priză care tot bîzîia, acum mi-a schimbat două becuri și mi-a arătat cum să scap de mucegaiul din baie cu o soluție simplă de oțet și bicarbonat. Omul chiar știe ce face. Despre soția lui nu știu ce să zic, însă. Michelle m-a informat că la ultimul dineu a șterpelit o față de masă și de-atunci o poartă pe post de rochie.
1 aprilie
Nu înțeleg de ce spune lumea despre Klaus Werner că e rece și mutălău. Eu am vorbit cu el ore în șir. M-a întrebat cît cer chirie pe Casa Albă și, cînd a aflat că nu-i de închiriat, s-a mirat foarte tare. Am discutat despre locurile noastre favorite din Florida. La final i-am zis că mă gîndesc să-mi trec mașina pe GPL și el s-a oferit să mi-o treacă direct pe energie nucleară, că el e prof de fizică. Vă zic, omul ăsta e de milioane.
2 aprilie
L-am condus pe Klaus Werner la aeroport, dar tot drumul a fost un chin. M-a întrebat dacă a făcut el ceva, dacă l-am supărat, de ce-l trimit înapoi acasă. “Klaus, summit-ul s-a terminat. Trebuie să te întorci acasă, la oamenii tăi.” A oftat și m-a privit cu ochi mari de Schnauzer pitic, după care a intrat în avion tîrîndu-și picioarele. N-am mai apucat decît să-i strig: “Săptămîna viitoare facem summit în California, pe genocid, te bagi?”. Cred c-am cîștigat un prieten.
7 vizualizări
