Insignifianța partidelor emanate de la Cotroceni și non-combatul PDL, au făcut ca opoziția să devină o amintire palidă în România, iar turmentarea cetățeanului lui Nenea Iancu să fie sursă de doctrină politică. " Eu cu cine votez?" a devenit o axioma pentru poporul român, in absența alternativei la puterea actuală.
Pe cale de consecință, piața politică a început să aducă din ce în ce mai mult cu adunătura de tarabe de la Bucur Obor. Bunaoară, S.C. BOR. S.R.L., cea mai eficientă agenție de propagandă electorală în România profundă, care până acum acționa cu morga și discreția unei multinaționale, a sărit cu oferta la vedere. "Ia, neamule, care dai mai mult, și Dumnezeu să te și ocrotească în banii ăștia". Crin Antonescu a sărit și a cinstit masa cu un ministru al culturii. Căci aceasta este explicația logică a numirii lui Gigel Știrbu, fost popă de țară, în funcție. Ponta a plusat și el cu câteva zeci de milioane de lei (nou nouti!), din buget, la sfarșitul anului trecut. Dar pe domnul Daniel C. Preafericitul, administratorul S.C. BOR S.R.L., îl paște insolvența. Mallul ortodox din spatele Parlamentului costă, nu glumă, așa că s-a început ofertarea la bucată, la nivel local. Cine se simte tare pe poziții, trece mai departe. Cine marcă banul, va primi în campanie agenți electorali cu sutană.
Intelectualitatea de dreapta, de la care se aștepta atat de mult, zace ostoită. Oboseala acumulată în timpul guvernărilor Boc-MRU, când au atacat de pe culmile puterii într-un mod nimicitor neputincioasa (pe atunci) U.S.L., i-a secat. Acum, adastă la umbra binefăcătoarei doctrine nou-asumate, definită prin sloganul : " Aha, v-am spus noi!". Intelectualitatea de stânga, abia a reușit să se ridice în picioare și să facă, cătinel, primii pași. Deocamdată, rămâne în țarcul blogurilor de pe internet și nu se califică în liga mare, pentru dezbateri la televizor. Deci, formatori de opinie 'telectuali, canci! Poate bagă la alegerile viitoare.
Societatea civilă a îmbătrânit. Sunt aceleasi fețe, mai ridate, cu gușile mai căzute și murdare pe botic. De cașcaval. Mișcările de stradă, de la care erau așteptări mari, s-au dovedit a fi o extensie a hipsterimii jucăușe din Centrul Vechi. Valul de testosteron care mătură Ucraina, n-a trecut Prutul.
Subsolurile oculte ( aici nu mă refer la copilașii cu șorțulețe, ci la adulții importanți, cu epoleți si conturi grase), subsolurile oculte, cum spuneam, și ele par a fi în pană de idei și n-au cu ce ieși pe piață. S-o ții langa cu Maior si MRU, secondați de o duzină de obscuri pe care cu greu și-i amintesc și mamele lor, înseamnă că ori și-au degradat PR-iștii adevarați, ori s-a gripat sistemul. Iar avionul de două milioane de euro donat de Țiriac, cel mai zgârciob dintre pământeni, arată gravitatea penuriei de candidați. Mai răsfirați, tovarăși, mai răsfirați! Și apucați-vă serios de treabă, ce naiba…
Cât despre partidele nou apărute, de semnalat este Partidul Dacilor Liberi. Președinte fondator este un anume Geo Stroe, nume de mare perspectivă (alături de Deceneu și Per Scorilo). Surse din interiorul noii formațiuni, care au dorit să-și protejeze anonimatul, ne-au spus că se poartă negocieri strânse cu Decebal să se înscrie în partid și că principala cauză pentru care va lupta noua formațiune politică este scoaterea în afara legii a electroșocurilor și a dușurilor scoțiene.
Pe tejghelele puterii, fierbere mare. Purtat pe brațe de baroni, Ponta va fi (a)somat sa le dea pe tavă spre hăcuire tot ce a mai rămas din România. Crin Antonescu pare să își revină din pumni și se arată a fi un adevărat Die Hard. Cum altfel decât Greu de Ucis poți să-l numești pe Crin, inexpugnabil la otrăvurile din propriul partid, la harpoanele aruncate de Basescu de pe punte, la buldozerele D.N.A.-ului și A.N.I. și la lunetiștii Serviciilor? Rămâne o singură întrebare: cui i-ar plăcea să-i vadă pe Nicolăescu, Helvig si Mănescu, eminențe cenușii la Președinție?
Având în vedere că ungurii fac tot ce știu, iar pe reprezentanții minorităților naționale te poți sprijini ca pe mușcatele din glastră, facem ce facem, și tot către dreapta ne întoarcem. Doar ca să ne scoatem pălăria din cap și să vărsăm o lacrimă. Mușcătura buldogului Blaga s-a înmuiat în palinca tare de Bihor, Predoiu are stofă de președinte doar de asociație de locatari, iar pleiada de peudo-politicieni emanați de la Cotroceni par, împreună cu sferto-partidulețele lor schiloade, desprinși dintr-un tablou de Hieronymus Bosch.
Asa că, Regele Mihai fiind prea bătrân, dacă prințul Charles, fermecat de plaiul mioritic, nu acceptă Coroana României, nu poți sa nu te întrebi, treaz fiind, cum se întreba turmentatul lui Caragiale: eu cu cine votez?
Cât despre cel care putea schimba ceva, președintele Băsescu, aduce aminte de Adolf Hitler în primavara anului 1945, care, închis în buncărul lui subteran, cu mâna pe coapsa Evei Braun, visa cu ochii deschiși cum îi va zdrobi pe Aliați, în timp ce deasupra, în lumea reală, rușii făceau praf Berlinul.
