Prospect de femeie, Mamifer, Foto Splendid – Colecția Costică Acsinte, Viața socială, catchy.ro, pisică, fetiță, nedumerire, Inimă roșie cu lapte dulce.
Ana Barton: Cel mai tare mă zăpăcește că nu-mi dau seama ce-mi lipsește pentru a face ceva unde să mă simt bine și să fie și de folos societății, nu doar mie. Mă întreb mereu unde este acest drum scurt și eficient.
Reporter: Mamiferul l-ar găsi mai ușor?
A.B.: El își știe, instinctiv, drumurile de-o viață. Sînt aceleași, sînt eficiente, mamiferul nu moare de foame, de sete, se împerechează cînd îi vine sorocul, naște pui, e simplu la mamifer.
Rep.: Dar trăiește în tensiunea fricii: cine mă va hali?
A.B.: Diferența dintre mine și el este că mamiferul trăiește eficient și sănătos, într-o permanentă tensiune, iar eu trăiesc într-o permanentă tensiune, dar degeaba. El nu degeaba. Sînt un mamifer ineficient.
Rep.: Cred că te încalecă multe lucruri, îți dau tîrcoale. Este chestie de moment?
A.B.: Este momentul să descalec eu din capul meu. Să mă port ca un mamifer. Încerc să învăț, de exemplu, de la pisici.
Rep.: Ce-i de învățat de la pisici?
A.B.: Felul în care ele spun ce vor, cînd vor. Pisica, de vrea afecțiune, ți se tăvălește la picioare. Nu e nici un dubiu.
Rep.: Fără sentimente.
A.B.: Nu-i adevărat. Pisica mea, cea mai urîtă, după spusele prietenilor, mi-a lins lacrimile cînd plîngeam. Doar nu-i era sete de apă de mare. Îi dădusem să mănînce, apă avea, la ce i-ar fi trebuit apă sărată și caldă? Supărare, neputință. Am vrut s-o simt aproape.
Rep.: Pisica asta de casă e mamifer?
A.B.: Da. Pisica asta mănîncă înaintea celorlalte, pisica asta îți fură o bucată din furculiță, aproape că zboară prin aer, n-apuci să duci tu bucata la gură, dacă ea vrea, își ia! Ea își ia tot ce vrea, dar o face atît de frumos că nu te poți supăra pe ea.
Rep.: Și tu l-ai ales pe nea Costică.
A.B.: Este un dialog între arte, ca să spunem frumos și plat. Există, pentru mine, o imersiune în altă lume. Aia fotografiată de nea Costică din Slobozia, o lume vie, îți dai seama, a fost o viață fotograf. Anul acesta fac 42 de ani, este o lume veche la nea Costică, dar pe care eu am apucat-o povestită de bunicii mei. Sînt legată de lumea asta, mai aproape de mamifere. Viața lor era mai simplă, deciziile lor se luau mai repede, regretele nu cunoșteau depresiile.
Rep.: Este o interpretare a ta. Ce-i cu acest vintage care se poartă?
A.B.: Ar putea fi două motive. Unul, ne-am decis să ne cunoaștem rădăcinile și o luăm de la lucrurile pipăibile cu ochii, fotografie, ie, ceramică… dacă ai vestigii, pipăi cu ochii, mai întîi.
Rep.: E un soi de analfabetism, reculturalizare?
A.B.: Să-i spunem alfabetizare. Celălalt motiv, nemulțumirea noastră legată de felul în care am făcut societatea asta. Încercăm să ne căutăm.
