Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

ANANP sau cum să iubești natura fără metode de protecție

Zoom ANANP sau cum să iubești natura fără metode de protecție

Ariile protejate, mai precis rezervațiile naturale, sunt mici fragmente de natură încă nedefrișată, neîmpușcată. Un lăculeț cu nuferi, o pădure cu bujori sălbatici, o colonie de păsărele, o pășune cu narcise și tot așa. Până prin anii 2000, aceste arii protejate erau lăsate de izbeliște, apoi au început să fie administrate prin custozi, în speță reprezentanți ai societății civile, constituiți în ONG-uri, care mai bine de zece ani au cerut înființarea unei instituții capabile să garanteze coordonarea unitară, la nivel național, a rezervațiilor naturale. În 2016, Ministerul Mediului le dă ascultare și înființează Agenția Națională de Administrare a Ariilor Protejate, numai că artizanii acestei Agenții au avut – așa cum o să vedem – o agendă diferită de a ONG-urilor. Înainte de a avea un aparat de administrare în teritoriu, ea a obținut eliminarea custozilor din ariile protejate. Pe o perioadă de doi ani, ariile protejate, rămase fără administrare în teren, au suferit distrugeri, cele mai multe ireversibile. În tot acest timp, administrarea ariilor protejate de către Agenție s-a redus la existența a 90 de funcționari publici în sediul de la București, plătiți să plimbe hârtii în spațiul urban. Ca să înțelegeți nivelul de incompetența al conducerii ANANP, trebuie spus că abia la un an de la excluderea custozilor au fost identificate și posibile sedii județene, au fost realizate o organigramă și un buget pentru filialele din teritoriu.

Suntem în 2019 și, între timp, custozii au dat în judecată Agenția la Curtea Constituțională, au câștigat și au mai demonstrat ceva: ei sunt cei care au depus la POIM proiectele cu finanțare europeană, destinate protejării biodiversității în ariile protejate. Deci doar ei pot obține acele finanțări. Și vorbim aici despre o sumă care se ridică la 96 de milioane de euro. Cam așa arată agenda reală a mazilirii intempestive a custozilor. Probabil că vă gândiți că ANANP avea proiecte cu care să deturneze aceste fonduri de la custozi. Ei bine, nu. Anul trecut, la o întâlnire în cadrul POIM cu comisarul european venit să lămurească slaba absorbție de fonduri europene destinate biodiversității, s-a aflat că Agenția avea doar șapte proiecte… Șapte proiecte pentru cele peste 300 de rezervații naturale. Asta demonstrează nu doar că banul e ochiul dracului, dar că a fost și mare inconștiență când s-a crezut că e ușor să treci cu arcanul în sacul ANANP 96 de milioane de euro, bani ratați deocamdată la capitolul absorbție. Ei bine, epopeea distrugerii ariilor naturale nu se încheie aici, pentru că  ANANP a anulat localizările prin satelit ale acestor suprafețe, motivând că sunt necesare “corecții”. Mai o ajustare pe ici, pe colo, până are loc o vilă, o pensiune, o stână, un drum, una-alta. Nu întâmplător, președintele AGVPS România, Neculai Șelaru, la o întâlnire din 2018, legată de pesta porcină africană, făcea dovadă de un adevărat spirit vizionar. El cerea – în numele interesului național – desființarea statutului de specii protejate pentru lup, urs, râs, acvile și vulturi, inclusiv o derogare pentru a fi vânate aceste jivine – considerate vectori ai propagării pestei porcine – în rezervații naturale. El declara atunci că “România a ajuns o colonie a Europei, deoarece am fost obligați să înființăm cele mai multe arii protejate din UE, raportate la suprafața țării”. Iată că s-a făcut dreptate și ANANP le-a desființat de facto aproape pe toate.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]