Cică mergea iepurașul prin pădure și găsește în drumul lui un coș în care erau 50 de ouă. Iepurașul e în extaz, începe să se gândească la omleta de 50 de ouă pe care o s-o facă, dar își dă seama că n-are o tigaie atât de mare. Se duce să împrumute o tigaie de la urs, dar pe drum începe să se gândească la felul în care o să plătească pentru ea: „Dacă îi las ursului 10 ouă, mie o să-mi mai rămână 40 pentru omletă. Hmm. Nu e rău. Dar dacă o să-mi ceară 20 de ouă?“. Iepurașul făcu un calcul rapid și ajunse la concluzia că o să-i mai rămână 30 de ouă. „Dar dacă o să-mi spună că 20 de ouă e prea puțin ca să-mi împrumute tigaia? O să vrea 30 de ouă.“ Iepurașul calculă că, în cazul ăsta, lui îi mai rămân 20 de ouă pentru omletă. Destul de puțin, dar se poate și mai rău. „Dacă-mi cere ursul 40 de ouă? Mie-mi mai rămân doar 10. Asta-i bătaie de joc.“ Și chiar atunci ajunse iepurașul la urs, căruia îi spuse doar atât: „Știi ce, băi, ursule? Mă piș în tigaia ta!“.
M-am gândit la bancul ăsta atunci când l-am văzut pe Raed Arafat explicând de ce e nevoie să se-nchidă magazinele de la ora șase în zilele de week-end. În esență, omul are dreptate. Carantina pe timp de noapte dă rezultate, oamenii se foiesc mai puțin de la unul la altul și se gândesc de două ori înainte să înnopteze pe undeva. Acum e un angajament serios să mergi la o petrecere. Trebuie să ajungi înainte de opt și să stai măcar până la cinci dimineața. Pe scurt, virusul se plimbă mai puțin, ceea ce e bine, pentru că nu vrem să-l facem primul turist al țării.
Doar că Arafat e cea mai nepotrivită persoană care să vorbească despre asta. Mereu când încearcă să explice sensul unei măsuri, pare că e implicat într-un război continuu cu oamenii care vor să aibă o bucurie în viața lor, oricât de mică. Îți dă senzația că s-a gândit la toate posibilele încercări de a fenta restricțiile și a pus imediat pe hârtie niște măsuri mai dure, pe care să nu le mai poți păcăli.
Explica, vineri seară, de ce nu e bine să extindem programul pentru supermarket-uri. „Atunci va exista posibilitatea ca omul să iasă din casă după ora 20, spunând că se duce la supermarket“, a explicat Arafat, parcă dând glas gândurilor care-l măcinau pe iepuraș în bancul cu tigaia pentru omletă.
Există o întreagă școală de gândire care spune că Guvernul nu comunică destul de bine pe tema restricțiilor, că nu explică destul de bine sensul lor. Nimic mai fals. Problema nu e că nu ni se explică sensul restricțiilor, ci că ni se explică prea mult. Iar explicația mai sună și foarte urât. Nu e deloc măgulitoare imaginea despre cetățean care se degajă din felul în care autoritățile justifică măsurile anti-COVID. Cetățeanul pare un sac de cartofi pe care-l muți dintr-un loc în altul, un bolovan inert care ți se opune, când vrei să-l miști, doar cu forța propriei greutăți. Măsurile sunt explicate în termeni care nu mai lasă loc de speranță în natura umană.
– Luăm măsura X pentru că, dacă impunem o restricție mai blândă, sunteți parșivi și o să faceți asta.
– Hei, tocmai ai spus cu voce tare că suntem parșivi?
Cred ca-n vremurile astea ,,iepurasul” a ajuns sa-i zica ,,ursului”: poftim cele 50 de oua. Dupa ce ursul a terminat de facut paparaia, lihnit de foame, eventual, daca i-a mai ramas ceva curaj, iepurasul poate sa-l roage pe urs sa-l lase sa adune firimiturile ( s’il vous plaît ).