Gata, s-au finalizat numărătorile, centralizările, redistribuirile, renumărările și cam toate procedurile necesare pentru a ști cu exactitate ce plante românești vor umple ghivecele pline de sinecuri de la Bruxelles și Strasbourg, locurile în care Uniunea Europeană își cultivă cu răbdare și generozitate financiară lăstarii birocrației, codrii de bușteni inutili care trebuie să-și justifice existența și să-și mascheze impostura.
Paradoxal, deși populația României este în continuă scădere, numărul reprezentanților noștri în Parlamentul European crește. Azi avem 33, mai ales datorită britanicilor, care au avut bunul-simț să se retragă la timp. Nu trebuie să ne facem griji că ar exista tendințe eurosceptice sau chiar anti-europene în România. Chiar dacă s-ar desființa Uniunea Europeană, românii vor avea mereu reprezentanți în Parlamentul European, atâta vreme cât vor mai exista clădirile acestuia. Chiar și dacă va fi nevoie să umplem noi, doar noi, în urma retragerii celorlalți, toate cele 705 locuri de eurodeputați. Vom strânge din dinți, vom strânge din buci, vom face sacrificii, dar nu vom lăsa aceste sinecuri cu greu dobândite să rămână nevalorificate. Te poți baza oricând pe românul flămând după o ocupație care să-i aducă foarte mulți bani fără să facă absolut nimic util.
Ne bucură foarte mult că Dan Barna și-a găsit, în cele din urmă, locul. Da, da, la Bruxelles ar fi trebuit să ajungă domnia-sa de multă vreme, să-și plimbe lipsa de conținut pe holurile PE, să mimeze că bate în taste printre numeroșii angajați ai biroului său de europarlamentar, să facă playback în ședințele publice ale Parlamentului și să zboare liniștit la business class, fără a se mai teme că nu-i decontează nimeni spațiul suplimentar pentru picioare.
Cum ne bucură și faptul că, deși împrospătăm grupul eurodeputaților români cu figuri noi și pitorești, nu renunțăm la monștrii sacri ai politicii europene de nivel înalt, adevărații maeștri ai dezmierdării mentei.
Suntem în al nouălea cer că domnul Crin George Laurențiu Antonescu nu a fost lăsat fără nici o sursă de venit, doamna Adina-Ioana J. „Soția Sa“ Vălean regăsindu-se în continuare pe lista membrilor de vază ai PE, după cinci ani în care a servit patria și întreaga Europă din poziția de comisar european. Și cât de bine este că Bruxelles are peste 15.000 de locuitori! Faptul că doamna Vălean nu are în conturi milioane de euro, deși în ultimul cincinal a câștigat peste 260.000 de euro anual, ne spune clar că în Belgia încă nu s-au interzis păcănelele.
Favoritul nostru all-time este Dan Motreanu, omul fără însușiri, plin de calități invizibile și autor moral, cel puțin, al unor realizări inexistente. Personajul este el însuși un exemplu de cum se poate reuși în viață cu discreție. Rețeta e simplă: cu doi ani, doi ani și jumătate înainte de stabilirea noii liste de candidați pentru PE începi să dai semnale că ai putea crea o disidență majoră în partid, că ai tabăra ta, importantă și solidă, care ar putea da jos orice președinte al partidului, că o dată îți încordezi bolojanul și dai jos toată șleahta de neaveniți din fruntea PNL. Nici nu mai contează că bisericuța ta din partid nu mai are de multă vreme credincioși (dacă a avut vreodată) și că este pe cale să fie transformată în club de manele și strip-tease. Important este să te autopropui pe surse drept viitor președinte al partidului, reprezentând tabăra nemulțumiților. Nici nu trebuie să te agiți prea tare. După două-trei știri din astea meșteșugite ești anunțat că nu-ți amenință nimeni sinecura. Urmașii Brătienilor nu se uită la 200.000 de euro pe an, mai ales că nu-i plătesc ei, ci contribuabilii din toată Uniunea Europeană.
E veselie mare în popor că va fi reprezentat la Bruxelles de Luis Lazarus. Vor învăța și chelnerii belgieni ce dezvăluiri dărâmătoare te pasc dacă întârzii comanda unui asemenea înalt personaj. Că dacă i-o întârzii pe a șefei lui de partid mai bine te sinucizi direct.
Iar ăștia nu-s toți, ci doar o mică parte. Dar avem timp, în următorii cinci ani, să-i descoperim în toată lipsa lor de activitate.
Toti niste ignoranti…