Arme idioate pe care nu le-a cumpărat încă armata română

Confruntat cu dozele de încredere pe care românii le prizează în continuare în numele Armatei şi-al Bisericii, orice sociolog de bun-simţ s-ar întreba: „De ce n-au plecat încă medievalii ăştia în cruciadă?“. Răspunsul e simplu, chit că nu foarte evident. N-aveau cu ce. Avioanele sînt ocupate anual cu aratul, tancurile nu le mai fură nici ţiganii pentru fier vechi, iar băieţii cu vocaţie în domeniu au plecat la muncă în războaie din străinătate, că doar nu erau fraieri să se rateze ca bodyguarzi în bombe penibile gen Club A.

Din fericire, există o soluţie, adică trei. Arme occidentale, futuriste, eficiente şi – asta o spunem cît se poate de serios – 100% reale. Da, vesticii chiar au investit timp şi bani în cercetarea lor şi sînt dispuşi să le vîndă acum României, că e păcat să nu fie în rînd cu lumea şi dorobanţii noştri. Pardon, plăieşii.

1) Bomba gay – Nu mormăiţi su­pe­rior „Păi, una de-asta avem şi noi!“, pentru că nimeni nu-i inte­re­sat să detoneze un starletuţ de ta­bloid, indiferent de cît de plin ar fi clubul de cocalari în care-şi ţine prezentarea de modă. Să fim ştiinţifici: proiectul s-a născut prin 1994 în mintea americanilor de la US Air Force şi se voia a fi o armă chimică, non-letală, dar eficientă. Cum? Simplu: cu ajutorul unor feromoni dre­saţi special să transforme fiecare soldat inamic într-o bombă sexy, irezistibilă pentru partenerul din tranşee. Oficial, proiectul a fost tras pe linie moar­tă, fie de teamă că Armata SUA s-ar trezi cu o grămadă de prizonieri gravizi, fie pentru ca nu cumva vreun extremist gay să detoneze aşa ceva în mijlocul unui marş pentru moralitate al republicanilor conservatori.

2) Delfinii ucigaşi – Spre deosebire de rechinii cu laser pe cap, care sînt cea mai cool chestie de la roata fără colţuri încoace, Flipper-ii în ches­tiu­ne fac chestii mai paşnice: pun mine, hăi­tuiesc scafandri şi bubuie sinucigaş submarine. În America, ei omoară acum doar plictiseala dresorilor din San Diego şi apoi se laudă la o hamsie cum au servit ei patria pe vremea războaielor din Golf. În Rusia, programul e „game over“ din zorii anilor ’90, motiv pentru care nimeni nu s-a mirat prin 2000 că ruşii au vîndut asemenea exemplare Iranului, iar Bush Jr. nu i-a trimis lui Putin zeci de SMS-uri cu „Vlăduţ, nu vrei tu să scrii pe chitanţe că erau delfini atomici?“.

3) Cine, io? – Gîndit de americani pentru membrii Rezistenţei franceze, „Who, me?“ era un spray împuţit ce urma să fie folosit pe ofiţerii nazişti. Deşi dotat cu o aromă mult mai dezgustătoare decît aia de discurs politic şi articol de tabloid (ambele româneşti), proiectul a murit în teste pentru că şi victima, şi agresorul ajungeau să pută la fel. În plus, nu era nevoie de un spray special pentru ca nemţii să aibă aerul distins al toaletei din gara Găeşti: era prea destul să afle ştiri de pe frontul de Est.