Arta şi opera securistului Băsescu

România s-a adunat în jurul hăului. De o parte şi de alta, pe buza nămeţilor de căldură, două triburi, care formau altădată un singur popor, se privesc chiorîş. Uitătura e decupată din fotografiile cu preşedintele ţării, pe care unii l-ar sugruma, alţii l-ar pupa în cur. În loc de nori, deasupra capetelor stă adunată furia. Ceea ce se aude nu e tunetul, ci trosnetul fălcilor încleştate. Fulgerele care izvorăsc din ochii mulţimii au puţin strabism. Lumea gîfîie întărîtată, iar răsuflarea ei adună în aer musculiţe de oţet. Ura şi cel care a inspirat-o seamănă ca două picături de Chivas.

Să întărim puţin conturul personajului. În registrul cu membrii PCR Constanţa care au primit aprobarea să sprijine Securitatea, apare, la poziţia 19, Traian Băsescu. Dacă adăugăm puţină lumină, vedem că tînărul colaborator lucra ca ofiţer II la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime şi, începînd cu 9 septembrie 1978, era folosit de locotenentul-major de Securitate Mihai Avramidis ca sursă în port.

Să-i punem un pic de roşu în obraji. În registrul-jurnal cu evidenţa reţelei informative din judeţul Constanţa, colaboratorul Traian Băsescu are numărul de înregistrare 17592. Sîntem în 25 ianuarie 1977, iar viitorul preşedinte al României are dosarul personal 3990. Dosarul e primit cu aplauze în arhiva Securităţii, cu adresa de însoţire numărul 0043467.

Să intervenim cu pensula în fundal. Studentul colaborator Băsescu devine vizibil în 9 noiembrie 1973. Poziţia lui e acum gînditoare, sprijinit cu bărbia şi cu întreaga carieră pe Direcţia a IV-a a Securităţii. Se simte bine şi în arhiva Direcţiei Siguranţă Militară de la Piteşti, în registrul-jurnal pentru evidenţa reţelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanţa. E şi mai bine pus în valoare în 29 septembrie 1976, cînd, prin adresa 00151392, e transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al Ministerului de Interne.

Sînt cîteva ştersături în acest portret, cum ar fi procesul-verbal 58212 din 15 august 1979, prin care dosarul 3990 al lui Traian Băsescu a fost distrus. Dar sînt şi adăugiri de peniţă subtile, adică registrul-jurnal pentru reţea informativă al UM 02150 Mangalia, în care, printre colaboratorii Securităţii, străluceşte, ca o pată impresionistă, ochiul oblic, mongoloid, al părintelui naţiunii.

Toate astea sînt documente reale, publice, ieşite din rîvna, birocraţia şi imprudenţele unor oameni vii. Tribunale, ministere, generali, arhivari, jurnalişti şi un implacabil Mugur Ciuvică le-au scos la iveală. Traian Băsescu nu a fost doar colaborator al Securităţii, ci a luat parte la o frescă pornografică epică, în care turnătorii penetrau masele, iar petrolierele umblau goale şi cu epoleţi. Urmele lăsate în arhive arată ca cearşaful unui bordel. Fără a pune la socoteală mărturiile colegilor, logica şi biografia oficială cu cîntec, e limpede că Traian Băsescu a fost securist cu acte, cu semnături şi cu ştampile.

De aceea, mă întreb: oare de ce revista Nature, sau Frankfurter Algemeine Zeitung, nu scot un cuvînt despre a patra posibilă realegere a unui securist în fruntea unui stat membru UE? În fond, e ca şi cînd ar afla că Angela Merkel a fost agentă STASI. Răspunsul, care trece prin ştatele de plată ale colaboratorilor SIE, are nevoie de oscilaţia Sfîntului Augustin: dacă mă întrebi, nu ştiu, dar dacă nu mă întrebi, ştiu.