Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

AUGUSTIN IOAN: „Bunicul numea toată această nebunie umană stepa calmucă“

Zoom AUGUSTIN IOAN: „Bunicul numea toată această nebunie umană stepa calmucă“

Arhitectul Augustin Ioan e copleșit de distrugerile făcute de hoardele lui Putin în Ucraina. Dar vorbește și despre reconstrucția care va urma și despre schimbările pe care le va aduce acest război în gîndirea europeană.

Cristian Teodorescu: Au început să apară la noi comenzi de vile (blocuri) prevăzute cu buncăre antiatomice?

Augustin Ioan: Deocamdată nu, dar ar fi interesant de știut cîte dintre clădirile autorizate cu adăpost ALA, unde să se refugieze locatarii, la o adică, sînt utilizabile ca adăposturi, la o adică… Se gîndiseră tot felul de adăposturi, precum stații de metrou (cea de la Unirii, foarte adîncă, avea și rolul acesta, precum și cel de joncțiune cu linia spre Casa Republicii). Tot sistemul de tuneluri de sub Bucureștii Evului Mediu servea o funcție similară. Turcii nu au permis fortificarea orașelor extracarpatice (Carol I a încălcat înțelegerea, ca gest de independență, construind linia de forturi din jurul Capitalei) și atunci regățenii au găsit soluția tunelurilor. De la casele lui Ipsilanti la palatul voievodal, de pildă, pe sub Dîmbovița, dar nu numai.

C.T.: Nici civilii englezi, nici civilii nemți, nici civilii ruși nu s-au lăsat doborîți psihic de bombardamentele care le-au distrus orașele. Să nu știe atîta lucru generalii lui Putin?

A.I.: Cu toate acestea, demolarea are ceva copleșitor, înfricoșător: modul în care sînt expuse interioarele, viețile private ale foștilor locatari, direct în bătaia vîntului, ruinele arse, cioturile de instalații… Ruina este pilduitoare și violența ne copleșește, văzînd cum tot eșafodajul măruntelor noastre existențe poate fi redus instantaneu la nimic, la vid. Ecleziastul are, încă o dată, dreptate… Ce spui, adevărat fiind, se referă mai cu seamă la reconstrucția de după traumă. Polonezii au reconstruit Stare Miasto din cenușa bombardamentelor germane (asistate pasiv de Armata Roșie, oprită deliberat pe Vistula). Avem exemplul veterotestamentar, cu Neemia, cînd reconstruirea Ierusalimului se făcea cu o singură mînă, cu cealaltă ținînd sabia (așadar, o zidire împotrivă, un gest nu de rezistență, ci de nesupunere dinaintea barbariei), precum și pe cel al lui Iisus, care afirmă că poate distruge și reconstrui același oraș. Dar ce se reconstruiește nu mai este, nu mai are cum fi ceea ce s-a distrus deja. Recomand celor interesați opera unui excepțional arhitect, Lebbeus Woods, care a imaginat lucrul urbanistic cu virusul violenței și al distrucției. A făcut și două proiecte de lucru cu ruinele, pentru Havana și pentru Sarajevo, care merită atenție astăzi.

C.T.: Ce simte arhitectul din tine cînd vede cum în Ucraina barbarii lui Putin rad orașe și sate întregi de pe fața pămîntului?

A.I.: Evident, în fața barbariei nu e nimic de comentat. Sînt suficient de bătrîn ca să țin minte poveștile bunicilor și ale tatei despre ocupanți, cei de după întoarcerea armelor din august 1944, și despre regimul criminal introdus de aceștia aici, cu sprijinul trădătorilor care de-abia așteptau ocazia să pactizeze. Nu mă gîndeam că se va întîmpla atît de repede reiterarea aceleiași sălbăticii de stepă calmucă, dar iat-o. Nici Holodomorul n-a fost mai ușor, foametea din 1932, cînd mulți au fugit de foame și de teama canibalismului, inclusiv ajungînd în România, precum bunicii mei materni, haholi. Nu apucăm să uităm vizita precedentă a imperiului rus, că acesta reapare, ca și cînd nu s-ar fi întîmplat nimic.

C.T.: Cunoști arhitectura ucraineană?

A.I.:  Este a spațiului căruia îi aparține, nu sînt diferențe semnificative față de tot ce se știe despre arhitectura imperială rusă și cea sovietică. Sînt și lavre celebre, în același baroc colorat de după Petru I, dar și clădiri în maniera realismului socialist și o semnificativă piață cu arhitectură constructivistă, probabil cel mai amplu spațiu public din zona asta, la Harkov, care a fost bombardată cu sălbăticie acum. Sînt diferențe în vest, mai influențat de Mittel-Europa via Polonia, cu stilurile cunoscute, adică un altfel de baroc la Lviv decît cel de turtă dulce, din est.

C.T.: Rușii nu bombardează biserici – sau n-am văzut eu –, dar nu iartă teatrele și spitalele. Își închipuie Putin că Dumnezeu închide ochii dacă nu se atinge de lăcașele Lui?

A.I.: De cînd lumea și pămîntul, cucerirea și subjugarea unui oraș, după asediu, se face distrugînd mai întîi arhitectura centrelor, templele fiind primele. Am văzut și biserici bombardate în imaginile de front, nu cred că se sfiesc. Dar orice definește și concentrează identitatea unei comunități a fost, este și va rămîne țintă a violenței, ca un paratrăsnet. La fel și la World Trade Center în 2001, sau gara Atocha la Madrid, sau metroul din Londra…

C.T.: Rușii care pretind că-și apără valorile au bombardat pînă și dacea lui Ceaikovski din Ucraina. Sălbăticie? Disperare? Terorism de stat?

A.I.: Nu știu. Cel mai probabil, folosim termeni mult prea sofisticați pentru a înțelege ce se petrece. Vine Asia peste noi. Bunicul, care a luptat la Stalingrad, numea toată această nebunie umană stepa calmucă.

C.T.: La revoluția din 1917, bolșevicii au distrus pînă și căile ferate, ca să termine cu trecutul exploatatorilor. Neomujicul rus îmbrăcat în uniformă a transformat lupta de clasă în luptă etnică botezată operațiune specială?

A.I.: Este și ebuliție socială, produsă de revoluția din octombrie, care a condus la contraselecție deliberată și pe scară uriașă, este și amestec etnic, astfel încît soldatul din Orient să nu aibă nici o rezervă în a distruge ceva ce nu înțelege și în a ucide pe cineva diferit. Este și efectul anestezic al represiunii totalitare, cînd decizia individuală este absentă: cine a dat ordin va răspunde, nu eu; eu care, de altfel, este diluat sau absent/suspendat în masele largi, populare – dacă îți mai amintești sintagma –, care mase induc și comportamentul de turmă.

C.T.: De cît timp și de cîți bani vor avea nevoie ucrainenii ca să-și reconstruiască țara?

A.I.: Estimarea continuă să crească, dar cu siguranță că vor fi sute de miliarde. Banii vin, fiecare criză e și o oportunitate, în urbanism. La New York, demolările de la WTC au îngăduit reconstruirea unei suprafețe duble de clădiri de birouri față de ce fusese anterior. Problema este că europenii își tot reconstruiesc țările cu geometrii variabile, inclusiv cu ciosvîrte rupte samavolnic (na, că folosesc și eu cuvinte cu damf slav) din alte patrii. De aceea ele se tot descos. Sînt patrii agregate din margini de imperii, ca și noi. Or, cum să faci un centru federînd, în acest scop, doar periferii?..

C.T.: Războiul ăsta va duce schimbări în cultura, în gîndirea europeană?

A.I.: Va aduce sigur schimbări în mentalitatea est-europeană, poate și în cea occidentală, arătîndu-ne cît de puerile fură discuțiile culturale în raport cu nemernicia în stare nudă pe care impunitatea a crescut-o într-o generație cel puțin (după 1989). Polonezii nu își ascundeau sentimentele antirusești nici înainte de acest război, alimentate de Katyn și de prăbușirea avionului cu președintele țării, care la Katyn se ducea și, ne spune acum ancheta, a fost sabotat chiar de ruși. Ungaria își va resuscita memoria revanșardă. În arhitectură va fi un efect economic, mai întîi: criza imobiliară, încă una. Oricum ar fi pocnit noua bulă imobiliară în scurt timp, așa că războiul rezolvă în chip gordian problema. Dar, pe termen lung, în Ucraina cel puțin, degajă, cinic vorbind, o viitoare dezvoltare urbanistică pe care, sper, vecinii noștri vor ști să o gestioneze și, în siajul acesteia, un nou cîmp de manifestare pentru arhitectura memoriei: memorializarea războiului. Chiar anul acesta îndrum o diplomă pentru un muzeu cu memorial în centrul Kievului, lîngă Maidan. Ca și în cazul atacului de la 11 septembrie 2001, vor fi consecințe, inclusiv în normativele de proiectare, mă gîndesc la resuscitarea prezenței adăposturilor ALA în subsoluri și, poate, o pregătire teritorială mai serioasă împotriva invaziilor răsăritene. E rușinos că noi am lăsat orice gînd de apărare în seama NATO: pînă cînd se mobilizează aceasta, patria poate să fie deja ocupată (noi nu sîntem cazaci) sau, oricum, devastată…




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Războiul Rusiei cu Rusia Kieveană

    24 mai 2022

    (dedic acest poem primarului Kievului, Vitali Kliciko, care a mărturisit că mama sa e rusoaică) Tovarășe Babaev, dumneata, care-ai mîncat de mic fasciști cu hrișcă, n-ai fi crezut că se […]

  • Țara noastră, biciclista

    24 mai 2022

    A început de ieri să cadă câte-un ban. Și după aia încă unul, și încă unul, și încă unul. Practic, e aversă de bani deasupra întregii Românii. Primarii n-au decât […]

  • Adio, arme, drum bun, generali!

    23 mai 2022

    Sînt destule locuri în România de unde se poate auzi războiul din Ucraina. Alarmele aeriene din Ismail, bombardamentele din Odessa și din Insula Șerpilor se aud bine la Chilia Veche, […]

  • O profeție

    17 mai 2022

    El a sosit să-și caute coșciugul și a scurmat vreo șapte văi cu plugul, dar supărat s-a dus să se îmbete în crîșmă, la doi pași de rîul Lethe. A […]

  • Bolovannis

    16 mai 2022

    „Vinovat este Putin.“ Așa sună ultima inepție a lui Iohannis. Așa arată concluzia ultimilor șapte ani de stagnare și inutilitate, de impostură intelectuală și nonsens politic. Așa arată viitorii trei […]

Editoriale
  • Războiul Rusiei cu Rusia Kieveană

    24 mai 2022

    (dedic acest poem primarului Kievului, Vitali Kliciko, care a mărturisit că mama sa e rusoaică) Tovarășe Babaev, dumneata, care-ai mîncat de mic fasciști cu hrișcă, n-ai fi crezut că se […]

  • Țara noastră, biciclista

    24 mai 2022

    A început de ieri să cadă câte-un ban. Și după aia încă unul, și încă unul, și încă unul. Practic, e aversă de bani deasupra întregii Românii. Primarii n-au decât […]

  • Adio, arme, drum bun, generali!

    23 mai 2022

    Sînt destule locuri în România de unde se poate auzi războiul din Ucraina. Alarmele aeriene din Ismail, bombardamentele din Odessa și din Insula Șerpilor se aud bine la Chilia Veche, […]

  • O profeție

    17 mai 2022

    El a sosit să-și caute coșciugul și a scurmat vreo șapte văi cu plugul, dar supărat s-a dus să se îmbete în crîșmă, la doi pași de rîul Lethe. A […]

  • Bolovannis

    16 mai 2022

    „Vinovat este Putin.“ Așa sună ultima inepție a lui Iohannis. Așa arată concluzia ultimilor șapte ani de stagnare și inutilitate, de impostură intelectuală și nonsens politic. Așa arată viitorii trei […]

  • Ziua în care Dumnezeu a fost lăsat la vatră, odată cu tatăl meu

    10 mai 2022

    Biata mea mamă, cum să nu se sperie că-n loc să fi rămas un gînd de-al ei, neîntinat de hulpava materie, m-a scos ca pe-un sobol dintr-un bordei? Poate că […]