Avem o țară. Cum procedăm?

Orice vom alege acum, cinci ani nu vom mai avea ocazia asta. Cinci ani lungi, aproape singur grei, plini de înjurături și de reproșuri. Rata mortalității spune că peste un milion de alegători votează acum pentru ultima dată. E votul vieții lor. Alte opt milioane au înainte cinci ani de regrete. O spun cele opt mandate prezidențiale de pînă acum, șapte după domnul Iliescu.

George Simion va fi în turul doi. Asta e aproape dincolo de dubiu. Oricît ar fi sondajele de prefăcute, niciunul nu-i dă șanse să piardă duminică. La el se adună disperarea, furia, diaspora și ignoranța locală. Haiducii subcarpatici, suveranismul, izolaționalismul, deruta, ideea de naționalizare, apa, hrana, energia, aurul monoatomic, nanocipurile, legionarismul, iluzia primatului românesc, antivaccinismul, sărăcia materială și sărăcia cu duhul fac un cocktail electoral din care George Simion soarbe cu paiul răbdării, ca un bețiv profesionist.

Întrebarea care se pune e: cine îl poate bate în turul doi? Dacă ar intra în finală cu Victor Ponta, răspunsul își pierde importanța, fiindcă Ponta promite cam același lucru ca Simion, la un nivel de mitomanie comparabil. Amîndoi trag de osemintele defunctului Georgescu, iar după dezmembrarea cadavrului nu mai are importanță la cine a nimerit capul și la cine picioarele.

Dacă Simon s-ar lupta cu Elena Lasconi, chiar dacă sondajele spun că e imposibil să vedem femeia abuzată în turul doi, e loc pentru surpriză. Cu șanse mici, e adevărat, Lasconi ar putea, printr-o mobilizare nebună a populației, alimentată de frică, să obțină – dacă nu o victorie -, cel puțin un scor strîns. Dar efortul de imaginație e forțat.

Dacă Simion s-ar lupta cu Nicușor Dan, ar fi o iluzie destrămată pentru proeuropeni. Asta pentru că Nicușor va avea dificultăți să ia voturi de la Elena Lasconi după ce i-a furat partidul. Va lua o fracție modestă de la PNL, împotriva căruia a luptat. Dar lovitura i-ar veni de la alegătorii PSD, care nu doar că nu-l vor vota, ci, mai rău, s-ar îndrepta în număr mare spre Simion, la ale cărui chemări deja au răspuns. Într-o finală George Simion – Nicușor Dan, electoratul PSD, rămas fără candidați după eliminarea lui Victor Ponta și Crin Antonescu, s-ar împărți în două: unii ar merge bucuroși către Simion, alții ar sta acasă.

George Simion ar putea lua bătaie doar de la Crin Antonescu, fiindcă alegătorii PSD, rămași fără diversiunea Victor Ponta, ar avea un candidat oficial și s-ar putea mobiliza. Peste voturile PNL și UDMR ar putea veni la Antonescu și o parte din voturile USR. Useriștii sînt educați, înțeleg bine avantajele traiectoriei europene, și, rămași fără candidați, o parte din ei i-ar da votul lui Antonescu. Ar prefera un inamic european unui suveranist anti-UE și anti-NATO. Perspectiva de a intra la guvernare, de a-l vedea pe Bolojan instalat premierul unei coaliții reformate, ar fi pentru ei o scuză suficientă ca să voteze cu Antonescu.

Dacă Simion ajunge președinte, coaliția PSD-PNL-UDMR are șanse mari să se dizolve, iar viitoarea majoritate să fie PSD-AUR-POT-SOS. USR n-ar avea loc la guvernare pentru următorii ani, iar partidul va cădea în irelevanță. Cu Antonescu, în schimb, USR are șanse să fie chemat în guvern, fiindcă măsurile dure ce trebuie luate de Guvern cer o majoritate mai reprezentativă. O dreaptă proeuropeană plus PSD ar fi văzută la Bruxelles mai bine decît o alianță socialist-suveranistă, iar lucrul ăsta ar debloca mai repede prețioasele miliarde din PNRR. 

Aceste socoteli bazate pe logică și intuiție pot fi spulberate, firește, de vot. Dar e important să cîntărim, înainte de a vota, pierderile și cîștigul. Căci cu ele vom trăi în următorii cinci ani.

3.024 de vizualizări