Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Avem proteste pentru toată lumea

Zoom Avem proteste pentru toată lumea

La fel ca petrecerile, există proteste de oameni săraci și proteste pentru bogați. Protestele pentru bogați sunt mai stilate și mai reținute. Oamenii, bine crescuți, defilează cu calm și demnitate pe străzile orașului, ca un stăpân care-și cunoaște puterea. Cel mai violent moment e cel în care le bați obrazul politicienilor, ca să le arăți că ești indignat. Scandările sunt istețe și amuzante, de multe ori ironice și meta, ca pancarta manifestantului care cerea coșuri de mână la Lidl. (Era reală? Nici nu contează.) Uneori mai scapă și câte-o “muie”, dar e normal, pentru că și hipsterii sunt oameni.

Pe fondul unui decalaj cultural între România și Occident, pe agenda protestului intră și niște glume despre viol în pușcărie. Totuși, protestele pentru bogați sunt manifestații pașnice, la care poți să vii cu copilul, unde poți să le dai flori jandarmilor, să-i scoți la o prăjitură, să ajungi să-i cunoști mai bine și să afli chiar de la ei de ce au continuat să te lovească, deși stăteai cu mâinile ridicate.

Protestele de oameni săraci, în schimb, sunt ca petrecerile cu manele. Haotice, gălăgioase, violente și păguboase pentru proprietarii de baruri. Se sparg pahare, farfurii, capete și, mai grav, se aude pe fundal un ritm străin, cu care nu ne mai identificăm de când suntem parte a lumii civilizate. E greu să înțelegi ce se-ntâmplă la aceste proteste în logica democrației liberale moderne și-a statului care deține monopol asupra violenței. De ce manifestanții aruncă în jandarmi cu pietre? De ce distrug mașini? De ce sparg vitrine? Evident, e vorba de proprietatea privată a unor terți care n-au nici o vină. Pentru mașinile distruse s-a muncit, iar vitrinele aparțin, poate, unor mici proprietari care au riscat totul ca să pună o afacere pe picioare. În logica civilizației în care trăim, n-ai cum să nu condamni violențele de la proteste.

Doar că uităm cât de neobișnuit și de fragil e confortul statului european din zilele noastre. Pacea și prosperitatea din Occident sunt mai degrabă o excepție și ele se întemeiază pe un contract social care poate să fie rupt în orice moment dacă una dintre părți se simte înșelată sau nedreptățită. Să ai un Mercedes sau o afacere în centrul Parisului nu-i un drept de la natură și nici un privilegiu pe care bogații, dacă s-ar retrage doar ei cu ei undeva, ar putea să-l mai aibă. Atunci când inegalitățile se adâncesc, se discută iar termenii contractului și se aduce vorba de fundația firavă a civilizației.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100