► Nu știm cât a încasat, de-a lungul timpului, Răitaru TV de la Gigi Becali, dar se vede treaba că nu puțin. Iar dacă banii n-au fost încasați direct de către televiziune, pe căile atât de plicticoase ale contabilității legale, mai mult ca sigur că sunt câțiva oameni acolo care și-au petrecut frumoase concedii pe banii neimpozabili veniți cu sacoșa din Pipera. Dacă ar fi fost să-l taxeze pe proaspătul pușcăriaș la GRP, să-i aplice TVA și să-l treacă în scripte, probabil că n-am mai fi putut asista la dezmățul pro-becalian din ultima perioadă, căci CNA dă voie la doar 12 minute de publicitate pe oră. Așa, sub masca interesului public, RTV a reușit să emită cam 18-19 ore de publicitate la Gigi în fiecare zi, de la arestarea acestuia și până în prezent. Au mai scăpat câteva emisiuni, dar puține, în care nu s-a plâns pe umărul pârnăiașului, nu s-a acuzat justiția cea crudă și nedreaptă și așa mai departe. E unul dintre momentele acelea în care îți pare rău că oamenii care lucrează în presă nu sunt obligați să depună declarații de avere, căci tare am fi fost curioși să vedem cam care este diferența dintre veniturile realizate și averea dobândită de oameni precum Eugen Chelemen, redactorul-șef al postului, sau Cătălin Popa, directorul editorial al acestuia.
► Coabitarea se întinde, încet-încet, ca o plagă peste întreaga presă, fiind din ce în ce mai mai puține vocile care se ridică nu împotriva USL, pe diverse facțiuni, ci împotriva președintelui Băsescu. Mișcarea populară de geniu a lui Băsescu constă nu în pomparea de bani ai apropiaților săi pentru a obține o imagine bună pentru sine însuși, ci pomparea de bani pesediști în același scop. Dacă ar ști votanții din Teleorman câte pungi cu mălai, ulei și zahăr le sunt luate de la gură pentru a plăti jurnaliști favorabili președintelui, s-ar întoarce în mormânt.
► Se zvonește că în maximum două luni piața media va fi mai săracă în două televiziuni și un cotidian. Prognoza noastră este că vor dispărea doar cotidianul și o televiziune, cealaltă urmând a fi cumpărată la momentul potrivit de pe masa pe care se vor întinde bunurile firmei care, la acel moment, se va afla deja în faliment. Cine o va cumpăra rămâne deocamdată un mister. Cert e că echipa din Cluj n-a reușit să strângă banii necesari în urma investigațiilor nerealizate în ultimul an.
Publicat în Cațavencii, nr. 21 (99), 2013