Reforma sănătății a început, în România, pe vremea guvernului Radu Vasile. După o vizită în Germania, după o discuție mai mult decât lămuritoare cu susținătorii din CDU și după o cercetare aprofundată făcută cu banii Băncii Mondiale, în România a început implementarea unui sistem medical apropiat de cel german. Problema e că sistemul nu se prea potrivea spațiului carpato-danubiano-pontic, ba, mai mult, era un sistem de care nemții doreau cu ardoare să scape, pentru că nici la ei nu funcționa. Radu Vasile n-a reușit, neapărat, să promoveze acest sistem nemțesc, fiindcă în final nici nu-și mai dorea asta, dar a reușit să împingă la înaintare înființarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a caselor județene. Într-un fel, atunci am clădit împreună speranța că ceva-ceva va începe să funcționeze, mai ales în materie de colectare și distribuire de fonduri către Sănătate. Dar strictețea legii prin care se spunea clar că fondurile colectate pentru CNAS nu pot fi folosite pentru nimic altceva, sub amenințarea tăierii capului (nu chiar așa, dar foarte aproape), a fost eludată rapid, în anul 2000, când Guvernul s-a “împrumutat” din fondurile de la CNAS pentru a plăti cheltuielile ocazionate de participarea țărișoarei la Expoziția Mondială de la Hanovra. Dacă banii ăia au mai fost vreodată dați înapoi bietei Sănătăți e greu de spus, căci e multă vreme de când fondurile CNAS au început să fie un soi de secret de stat.
Colectarea banilor pentru CNAS o face, conform legii, ANAF-ul. Iar de ani de zile ANAF refuză, pur și simplu, să comunice suma strânsă de la contribuabili pentru bugetul asigurărilor de sănătate.
În urmă cu câțiva ani, în meteorica sa trecere pe la conducerea CNAS, Cristian Bușoi a fost unul dintre puținii români fericiți care crede că a aflat exact cât colectează ANAF pentru CNAS. Ba chiar a și anunțat sus și tare că în domeniul Sănătății, colectarea ar fi de 90%. Nu știm câți au râs atunci, dar noi sigur râdem și în ziua de azi, căci numai dacă te gândești la datoriile pe care le au la bugetul CNAS numai marile firme aflate în insolvență și-ți dai seama că pe domnul Bușoi începuse să-l prindă foarte bine rolul de papagal pe care i-l scriseseră băieții deștepți ai sifonării banilor din Sănătate.
Tot sub guvernul Radu Vasile se făcuseră primii pași spre implementarea unui sistem informatic unic prin care să se gestioneze întregul sistem de sănătate. Licitația, cu greu câștigată, la vremea aceea, de Compaq, ar fi trebuit să ducă, în doar trei ani, la implementarea sistemului computerizat care să urmărească orice intrare, orice ieșire, orice leu colectat și orce bănuț cheltuit, medicamentele decontate și tot așa, până la victoria finală a contribuabilului asupra jafului generalizat. Ei bine, cei trei ani în care sistemul trebuia predat la cheie au trecut de aproximativ 12-13 ani, sistemul a ajuns deja pe Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii, iar de urma banilor cheltuiți cu această fantezie nerealizată n-ar putea da nici măcar cel ami experimentat vânător din Vestul Sălbatic. Aaa, ca să vă faceți o idee despre nivelul de colectare a banilor pentru Sănătate de-a lungul timpului, restanțele de plată erau, în 2003, de 26.000.000.000.000 de lei, adică 2.600.000.000 de lei noi, cu un miliard mai mult decât este nevoie, astăzi, pentru majorarea cu 25% a salariilor medicilor. Dar dacă Bușoi putea să creadă că s-a ameliorat atât de mult colectarea în 10 ani, de ce n-am crede și noi?
În fine, mai sunt niște bani al căror cuantum și a căror utilizare sunt absolut incerte. E vorba de taxa pe viciu, introdusă în 2006 de Eugen Nicolăescu. Taxă care se aplică țigărilor și băuturilor spirtoase. Numai din țigări, guvernul ar fi trebuit să colecteze, în 2014, în jur de 3 miliarde de lei. Dacă s-au colectat sau nu, asta, însă, doar bunul ANAF poate spune, căci Sănătatea, desigur, ne anunță că dacă ajung la ea, anual, 1,3-1,5 miliarde lei lei pe an din taxa pe viciu e minune contabilicească.
multumim patrick…. asta e episodul 1 cred…