Pe față, președintele Băsescu
pare să navigheze pe cai mari, dar prin dos, nava sa amiral a început să ia apă cu cisterna încă din 2009, când alegerile prezidențiale au fost furate grosolan cu voturile din diaspora. Adăugați apoi amestecul indigest în Executiv și veți vedea de ce Băsescu a ajuns tot mai impopular în partid. Este motivul pentru care Ioana Băsescu a înregistrat Mișcarea Populară pe 11 aprilie 2011, cu marca M 201102860. Așadar, mișcarea prin care președintele va coborî în 2014 din empireul Cotrocenilor într-o barcă de salvare este marcă de familie, semn că încrederea sa în oameni este la cota 0.
Cum șeful cancelariei prezidențiale,
Cristian Diaconescu, a anunțat că absolut toți consilierii prezidențiali se vor alătura Mișcării Populare, aceștia nu se pun la socoteală, deoarece sunt copiii din flori ai lui Băsescu. Pe 26 martie a.c., ticălosul clasei, Sebastian Lăzăroiu, dezinforma, în stilu-i caracteristic, că mișcarea “e o fundație, nu un partid sau mișcare politică. Inițiativa a plecat de la grup de inițiatori, care sigur se va lărgi, și nu de la președintele Băsescu, însă el a fost de acord să sprijine activitățile acestei fundații”.
Lui Lăzăroiu nu-i joacă feste memoria,
însă îi întunecă mintea turpitudinile pe care le comite zilnic din poziția de consilier prezidențial, șef al Departamentului de analiză politică. Dacă i-ar fi păsat de adevăr, l-ar fi citat pe Băse, care a zis răspicat în septembrie 2011: “Cred că trebuie pregătită ideea de Mișcare Populară pentru realizarea unei viitoare alianțe. De aceea am și rugat-o pe fiica mea să o înscrie preventiv, nu știu dacă înainte sau după alegeri”.
În mesajul său de adio din seara convenției PDL,
Băsescu se angaja să construiască o soluție de dreapta, “cu oameni cinstiți, care nu fug cu urnele”. Păi, s-o luăm școlărește, ca la aritmetică. Cinstita nr. 1 e Ioana Băsescu, pe numele căreia a fost înregistrată marca Mișcării Populare. Cea care și-a cumpărat un apartament în cartierul Băneasa Rezidențial al dezvoltatorului Puiu Popoviciu, cu 544.000 de euro, când prețul real al unei astfel de locuințe este de 1.250.000 de euro plus TVA. Cea despre care se plângea la telefon asfaltatorul Costel Cășuneanu că, deși a plătit costurile apartamentului Ioanei Băsescu, n-a mai fost ajutat de oamenii PDL din teritoriu să-și dezvolte afacerile.
Cea care, înainte de a fi notar public,
s-a asociat cu elvețianul de origine palestiniană Karim Allan Bandack, patronul firmei “Casa del Habanos” de la Hotel Hilton, unul dintre sponsorii campaniei electorale a lui Băsescu. Un alt cinstit cu care Băsescu construiește o soluție de dreapta este șeful Administrației Prezidențiale, Cristian Diaconescu, cel care a definit primul obiectivele Mișcării Populare. Înainte de a fi apucat să le definească, l-au definit alții pe el, în calitate de fost ministru de Externe, respectiv Ministerul de Externe austriac.
Pe 17 mai 2009, cu o zi înainte de plecarea
lui Cristian Diaconescu la Forumul Europa de la Wachau, un raport ciudat s-a scurs în presă din interiorul misiunii diplomatice a Austriei la București. Raportul prelua acuzațiile presei austriece cu privire la implicarea a doi diplomați de la Ambasada României din Turcia într-o rețea de trafic de vize. Numele funcționarilor care au facilitat intrarea ilegală în Austria a sute de cetățeni turci, prin România și Ungaria, nu au fost date publicității. La Wachau, Michael Spindelegger, ministrul austriac de Externe, i-a bătut un apropo lui Diaconescu, pe tema migrației ilegale în Spațiul Schengen, cu contribuția nemijlocită a unor diplomați români, care este încă unul dintre motivele pentru care n-am pupat nici anul ăsta Spațiul Schengen.
În fine, un alt mare cinstit pe care se bazează
Băsescu, atunci când face o mișcare populară de sus în jos, nu invers, este consilierul prezidențial Iulian Chifu, șeful Departamentului afaceri strategice și securitate internațională. În calitate de fost director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning București, Iulian Chifu a identificat potențiali vectori de influență în spațiul moldovenesc, în vederea înfăptuirii, în prima fază, a unei uniuni între liberalii basarabeni și cei români. Așa o descoperă pe Vitalia Pavlicenco, deputat în Parlamentul de la Chișinău, secretarul comisiei pentru securitatea statului și ordine publică, cât și președinte al PNL Moldova.
Vraja firului roșu dintre Moscova și București
se rupe la Chișinău, în clipa în care PNL-Pavlicenco intră în aceeași familie doctrinară cu Partidul Rusia Unită al lui Putin. La alegerile din 2006, electoratul basarabean a taxat-o exemplar, acordându-i abia 706 voturi, adică 0,2% din sufragii. Pentru că trebuia să ia o decizie în criză, Iulian Chifu a finanțat-o pe Pavlicenco cu 1.734.680.000 de lei vechi, din visteria Departamentului pentru Relații cu Românii de Pretutindeni.
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
