Principalul simptom e limitarea accesului la bani
ING folosește politici de dominare și intimidare a deponentului prin impunerea unor reguli discreționare, „decizii de management“, care calcă în picioare atît drepturile, cît și stima de sine a omului de rînd. Practica e veche și se desfășoară la adăpostul unor lozinci goale: modernizare, digitalizare, lipsă de griji, comision zero. În realitate, ING conduce de departe topul nemulțumirilor. E banca cu cele mai mari comisioane totale, cele mai dezavantajoase rate de schimb, cea mai frustrantă versiune digitală. Are cel mai dezumanizat dialog cu clienții și cele mai robotizate relații publice. A desființat casieriile, are probleme cu funcționarea bancomatelor și cardurilor, așa încît relația omului cu soldul și depozitele sale depinde de capriciile managementului și ale tehnologiei.
În 2015, cetățeanului M.T., cu domiciliul în București, ING i-a refuzat accesul la propriii bani. M.T. nu a putut face plăți, nu și-a putut controla contul și a pierdut oportunități de achiziție. I s-a adus la cunoștință că banca aplică acordul FATCA (Foreign Account Tax Compliance), un regulament contra evaziunii fiscale destinat rezidenților americani. M.T. nu și-a putut atinge banii pentru că nu-și declarase, hodoronc-tronc, rezidența sau nerezidența americană. Acest fapt era un abuz în carne și oase, fiindcă România nu semnase acordul respectiv cu SUA. Mai mult, exact în perioada în care ING Sucursala București practica acest bullying pe tema evaziunii fiscale, în filialele din Polonia și statele baltice ING spăla de mama focului banii mafiei ruse.
În abuzurile de dată mai recentă,
ING Romania închide accesul la bani anumitor clienți și îi somează să justifice proveniența banilor. Scopul: aceeași grijă, chipurile, pentru spălarea banilor, ca și cînd altcineva în afară de ING n-ar trebui să practice acest sport. Numai că suspiciunea de spălare a banilor trebuie raportată organismului specializat, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, subordonat Ministerului de Finanțe. Asta fac băncile: raportează în baza unui regulament și atît. Nu iau măsuri după capul lor pe banii și peste capul clienților. Nu încalcă în mod abuziv dreptul la proprietate, așa cum face ING cînd restricționează accesul la banii persoanelor care au avut nesăbuința să-i depună la această bancă.
Mulți salariați au devenit clienți ING fiindcă au fost momiți, cu o campanie insistentă, să-și ducă salariul acolo. Numai că acolo au descoperit un prizonierat plin de privațiuni, mai ales cînd bancomatele și cardurile ING nu merg. În 2020, cetățeanul Ș.P., domiciliat într-un orășel de provincie, a apucat criza cardurilor ING acasă. În localitate nu erau bancomate sau reprezentanță ING, așa că omul n-a putut nici scoate bani, nici efectua plăți cu cardul, nici verifica soldul într-un moment în care avea nevoie disperată să facă toate astea la un loc.
Paginile de Facebook sînt pline de asemenea situații. Aceste blocaje și frustrări adună un număr record de clienți revoltați. Privindu-le din vîrful piramidei de suficiență și dispreț, ING nu le dă vreo importanță (altfel s-ar strădui să le îndrepte), dar pentru omul simplu, care trăiește viața cu cîteva zerouri în minus, ele sînt adevărate drame.
Ca să inhibe creditarea nerentabilă a clienților mărunți,
ING trece clauze abuzive și înrobitoare în contractele de creditare, acele pagini scrise cu litere microscopice, pe care abia chinezii care sculptează în bobul de orez le pot citi. Ca dovadă că aceste pagini încalcă drepturi, cetățeanul U.M., domiciliat în provincie, a cîștigat procesul pe clauze abuzive intentat ING BANK N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI. Lupta împotriva abuzului poate fi, așadar, cîștigată, cu condiția ca această luptă să fie dusă.
La urma urmei, ING nu e decît o bancă arogantă și coruptă, pe care procurorii au prins-o cu mîna în Codul Penal și care a plătit mai multe amenzi decît toți clienții ei amărîți din triburile Europei de Est la un loc.
5.006 vizualizări
