Om ciudat şi actor straniu; îl vedeam de multe ori pe la Armenească, la aceeaşi oră a dimineţii. Avea un mers plutitor de lunatic. În zilele ploioase purta un fulgarin cenuşiu şi pălărie de fetru cu boruri care-i ascundeau faţa. Îmi plăceau versurile lui enigmatice şi mă duceam de mai multe ori la aceeaşi piesă, să-l văd jucînd. Era afectat, cu privirea aproape imobilă. Vocea lui joasă, cîntat-tremurătoare, suna înfundat, „ca din mormînt“, spuneau răuvoitorii.
Din cauza ciudăţeniei lui se spunea că ar fi fost morfinoman. Singuratic şi tăcut, se îndrăgostise în tinereţe de Clodi Bertola. Actriţa nu l-a încurajat, în pofida insistenţelor lui şi a poeziilor pe care le-a scris pentru ea. Botta i-a rămas devotat de la distanţă, chiar şi în timpul vremelnicei sale căsătorii cu Mimi, actriţă şi ea. Actorul-poet vorbea pasional despre iubire, dar aproape niciodată despre femei. Nu i se cunoşteau aventuri erotice. Un prieten care-l ştia nu numai din culisele Naţionalului spunea despre Botta că era mult prea îndrăgostit de închipuirile lui ca să mai aibă timp şi de femeile în carne şi oase.
1.092 de vizualizări
Imi pare bine ca unul (sau mai multi) dintre voi s-a gandit la el si a si scris aceste cateva fraze.
Un elogiu aici, in subsol, si din partea mea pentru un actor si caracter unic, imposibil de pus in putine cuvinte cat de placut mie.
Emil Botta nu a fost casatorit cu MARIa (MIMI) Botta. Prima lui sotie a fost actrita Ulpia Herjeu, iar dea de-a doua Doina Tut(tz)escu si ea actrita.