La capătul tramvaiului 41, în Ghencea, e un bărbat care vinde cărți. Între Farmacia Dona și Farmacia Bella Dona, pe bordura blocului, își întinde aproape în fiecare dimineață cărțile. I-am învățat pe de rost oferta. Multe sunt cărți foarte bune, în principal beletristică, doar că foarte vechi și, văzându-le, îți dai seama că sunt cărți care au suferit în principal o uzură meteorologică. Câteodată par jilave, altă dată, mai spre vară, au coperțile încovoiate sub arșița soarelui, iar culorile sunt șterse. Câteodată am senzația că, luându-le de la el, le desprind de un destin al lor: ele sunt ale lui și ale bordurii aceleia. Din când în când am luat de la el. De-a lungul a cinci sau șase ani, cred că am cumpărat vreo 15-20 de cărți.
Cu vreo două luni în urmă am făcut ordine în bibliotecă. Săptămâna trecută, văzând sacoșa cu cărți lângă raftul cu pantofi, am luat-o și i-am dus-o anticarului dintre farmacii. Mi-a mulțumit și m-a rugat să îmi aleg una dintre cărțile pe care le avea expuse. Am protestat, nu a fost chip, m-am gândit că ar fi nepoliticos să-l refuz. Am ales Martha Bibescu, Jurnal politic. Știam că o am, însă asta era cea mai bine întreținută dintre ele.
Seara, când am ajuns acasă, uitându-mă în bibliotecă, mi-am dat seama că vechiul exemplar îl pusesem în sacoșa pe care tocmai i-o dusesem în dimineața acelei zile.
Buna poanta 🙂