Din toată povestea comasării cred că presa a ieșit cel mai prost. Nu ca bani, ca bani probabil a ieșit bine.
Televiziunile au părut, vreme de trei săptămâni, că sunt și ele la negocieri, cot la cot cu partidele, haideți, dom’le, să vedem cum facem, să rezolvăm, să fie bine la toată lumea. Pur și simplu, nimic incomod pentru PSD sau PNL, două partide mai bâlbâite ca niciodată în privința mesajelor publice. Au oameni atât de proști încât nu pot să țină minte și să transmită decât propoziții simple și nu mai multe de trei la număr.
Nici nu știi dacă azi degradarea presei e mai accentuată decât degradarea cadrelor de partid. Nici un jurnalist n-am auzit întrebând: ce negociază PSD și PNL mai exact? Dacă această comasare are doar un caracter administrativ cumva, ce se negociază politic? Mai mult de atât, nu am rămas cu nici o întrebare a jurnaliștilor în acest timp. Emisiuni, intervenții live, nimic din față de la Guvern, din spate de la PSD, de niciunde. Pare că mare parte din jurnaliști se definesc ca băieții ăia care țin microfoanele, ca să nu stea microfoanele pe jos.
