Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

CARMEN MUȘAT: „Ar trebui să ieșim din epoca politicianismului mărunt, a imposturii și a incompetenței ticăloșite și corupte, dar avidă de putere și bani”

Zoom CARMEN MUȘAT: „Ar trebui să ieșim din epoca politicianismului mărunt, a imposturii și a incompetenței ticăloșite și corupte, dar avidă de putere și bani”

A renunțat la călătorii, la colocviile internaționaleși la o vacanță demult proiectată. Îi lipsesc atît de multe lui Carmen Mușat, că n-aș avea unde să le înșir pe toate. Altfel, universitara cu acest nume și șefa Observatorului cultural e optimistă cu măsură și crede mai mult ca oricînd în solidaritate.

Cristian Teodorescu:Cum se face o revistă online cu ședințele de redacție de la distanță?

Carmen Mușat:Am descoperit că formula aceasta e una foarte convenabilă, mai ales atunci cînd trebuie să faci mai multe lucruri deodată. Ca soluție temporară, punctuală, e excelentă… pe termen lung, însă, tot întîlnirile face to face, în redacție, în mediul pe care îl „locuim” toți sînt ceea ce ne trebuie. Și nu pentru că n-ar ști fiecare ce are de făcut, ci pentru că, pînă la urmă, atmosfera de redacție, contactul uman, glumele, disputele, ideile „la cald”, comentariile pe marginea evenimentelor, toate acestea ne definesc și influențează chiar conținutul revistei. Noi ne-am întîlnit de cîteva ori, pe Skype și pe Zoom, și ne-am bucurat să ne revedem, chiar și așa, la distanță. După 12 martie – data la care a apărut ultima noastră ediție tipărită –, revista a apărut doar online, inițial cu articole postate aproape zilnic, apoi, începînd din aprilie, cu numere săptămînale. Acum ne pregătim să reapărem și în varianta tipărită, din 28 martie, dar avem nevoie de susținerea cititorilor noștri, fie sub formă de abonament, fie prin donații, direct pe site-ul revistei. Nu e o perioadă ușoară pentru presa culturală și, în general, pentru orice întreprindere culturală, dar sînt convinsă că vom reuși să depășim acest moment. În fond, ceea ce nu te omoară te face mai puternic, nu?

C.T.:Te enervează șederea în casă?

C.M.:Nu, deloc! Mie îmi priește izolarea, cu condiția, desigur, să nu fie permanentă și să am libertatea de a decide cînd și unde ies. Asta mi-a lipsit, dar am înțeles că nu e vorba doar despre mine, ci și despre cei din jurul meu, dintre care unii sînt mai vulnerabili și mai expuși pericolului. Nu mă enervează șederea în casă pentru că mi-am dorit de multă vreme să am timp să stau cu ai mei, cu soțul și fiica noastră cea mică, cu mama, cu surorile noastre… În plus, am foarte mult de lucru și nu am timp să mă plictisesc. Sincer, nici nu știu cînd au trecut cele două luni de izolare, eu am primit această „consemnare” în casă ca pe un dar. Ceea ce mă enervează, însă, sînt iresponsabilii, oamenii fără discernămînt care, în loc de cap, au un tabloid, cei care cred în teoriile conspirației și refuză să vadă evidența, veșnicii nemulțumiți, cîrcotașii de profesie, imposibil de satisfăcut vreodată, pescuitorii în pe tulburi, politrucii mărunți…

C.T.:Cît ți-ai schimbat programul zilnic de cînd cu nenorocirea asta?

C.M.:S-a schimbat destul de mult programul meu, pentru că ziua întreagă a fost la dispoziția mea – cu excepția zilelor în care aveam ore la facultate (pe acest semestru, din fericire, am avut doar două cursuri, pentru că am avut foarte multe pe primul semestru). Mi-am permis luxul să citesc o zi întreagă sau să mă uit la filme, să lenevesc la soare, prin grădină, sau să lucrez de dimineață pînă seara la computer, fără ca nimic din exterior să-mi tulbure programul. Dar, paradoxal, cînd ai tot timpul la dispoziție, orele, zilele, săptămînile se transformă într-o magmă păstoasă prin care riști să te împotmolești, să nu reușești să-i dai o formă, o structură… timpul necondiționat de un program exterior riscă să-ți scape printre degete, să te înghită. Dacă ai puterea să-l „îmblînzești”, atunci e un timp cîștigat, mai ales dacă ești înconjurat de cei pe care-i iubești cel mai mult.

C.T.:Ce-ți lipsește cel mai mult?

C.M.:Îmi lipsesc prietenii, studenții, îmi lipsește pulsul orașului, îmi lipsesc cafenelele și restaurantele, plimbările prin parc, lansările de carte și spectacolele de teatru, librăriile și sălile de cinematograf, forfota nebună a tîrgurilor de carte, festivalurile, concertele, călătoriile – vai, cred că zborurile cu avionul, aeroporturile și descoperirile pe care le făceam în orașe străine îmi lipsesc enorm!… Pe scurt, tînjesc după viața socială și după libertatea de mișcare.

C.T.:La ce planuri ai renunțat sau le-ai amînat fără termen?

C.M.:Am renunțat la călătoriile în străinătate, la participarea la colocvii internaționale, la o vacanță mult dorită și de mult plănuită în Finlanda, unde în martie ar fi trebuit să vedem luminile Nordului – aurora boreală, dar și fiordurile. Am amînat apoi Gala premiilor revistei Observator cultural – cea de-a XIV-a ediție ar fi trebuit să aibă loc pe 14 aprilie, la Teatrul Odeon, și ar fi fost o ediție mai specială, deoarece pe 29 februarie am împlinit 20 de ani de apariție neîntreruptă. Sigur că ar fi fost imposibil să ne putem întîlni ca pînă acum, așa că sperăm ca în septembrie să reușim să reprogramăm decernarea premiilor. Dacă nici atunci nu ne vom putea întîlni, probabil că juriul va delibera online și vom anunța cîștigătorii pe… Zoom.

C.T.:În Austria, cînd a început relaxarea, multă lume s-a dus glonț la librării. La noi cum o să fie?

C.M.:Ar fi bine să fie așa, dar eu am citit că, la Viena, în prima zi de relaxare, oamenii au stat la coadă la magazinele de lux, parcă Louis Vuitton era firma asaltată de cei proaspăt eliberați din carantină! Iar de la Paris a venit o altă veste tulburătoare, pentru mine, cum că celebra librărie Boulinier, de pe Bulevardul Saint-Michel, în inima Cartierului Latin, care avea o ofertă extraordinară de cărți la mîna a doua și o tradiție de aproape 200 de ani (funcționa din 1845), se va închide din iunie. Nu știu dacă e un moment bun pentru librării și anticariate, eu sper din tot sufletul că oamenii vor avea nevoie de cărți și de reviste, poate mai mult decît pînă acum, și că, în perioada care va urma, vor apărea librării și în orașele mici, unde nu mai există de mult.

C.T.:Ce zici despre terminarea anului școlar înainte de vreme?

C.M.:Cred că e un moment prost pentru educație. E drept că, mamă de adolescentă fiind, m-am bucurat că, stînd acasă, copilul meu nu riscă să se îmbolnăvească mergînd la școală. Dar, ca profesor, cred că aceste luni sînt pierdute, cu toate eforturile considerabile ale profesorilor, elevilor și părinților de a ține orele online. Nimic nu poate substitui contactul direct dintre profesori și elevi, și nici structura temporală și cognitivă pe care mersul la școală o impune. Va fi foarte complicat cu recuperarea materiei pierdute în aceste luni. Și va fi și mai complicat, cred, pentru cei care vor avea de susținut examene și anul acesta, dar și în următorii doi-trei ani.

C.T.:Ai idee cum se vor da examenele de admitere la facultate?

C.M.:Nu știu, la Litere nu se mai dă de mult examen de admitere. Și, oricum, chiar și la facultățile care încă susțin examene de admitere, nu cred că va fi o problemă prea mare să organizeze admiterea în septembrie. Însă, pentru mediul universitar, prioritatea acum sînt examenele de licență și susținerea disertațiilor, de către absolvenții de la Masterat. S-a renunțat la examenele scrise și s-a decis ca anul acesta să existe doar susținerea tezei de licență, fie online, fie la facultate, cu respectarea regulilor impuse de autorități.

C.T.:Ce-o să schimbe pandemia în lumea culturală, după ce vor (mai) trece restricțiile?

C.M.:Greu de spus. E clar că, pentru o vreme cel puțin, va trebui să ne adaptăm cu toții la o nouă realitate și să încercăm să supraviețuim – producători și consumatori de cultură – gîndindu-ne unii la ceilalți. Nu ne-ar strica să facem mai des exerciții de solidaritate. Dacă ne dorim să existe în continuare o cultură română, am putea începe de pe acum să identificăm, împreună, soluții viabile, care să nu țină doar de intervenția statului – intervenție absolut necesară, de altfel! Politicienii români ar trebui să înțeleagă, măcar acum, în ceasul al treisprezecelea, că educația, sănătatea și culturatrebuie să fie priorități naționale, că nu ne putem permite să privim cu indiferență aceste domenii, pentru că repercusiunile dezinteresului constant, în ultimii 30 de ani, față de educație, sănătate și cultură se văd cu ochiul liber. În situații de criză ca aceasta, provocată de noul coronavirus, e absolut vital să existe specialiști în funcțiile-cheie. Ar trebui să ieșim din epoca politicianismului mărunt, a imposturii și a incompetenței ticăloșite și corupte, dar avidă de putere și bani. Iar lumea culturală ar putea contribui la această schimbare, cu o singură condiție: să nu fie ea însăși coruptă de voința de putere.

C.T.:Mai buni, mai răi, la fel?

C.M.:Nici mai buni, nici mai răi, poate doar mai reflexivi, mai atenți la lucrurile care contează cu adevărat și mai conștienți că, muritori fiind cu toții, orice acțiune îndreptată asupra celuilalt se răsfrînge, inevitabil, și asupra noastră.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Invitație la murit

    27 octombrie 2020

    Dacă ar fi locuit sub aripa vulturului,în penele pescărușului sau în gușa albatrosului, păsări iubitoare de lumină și de văzduh, coronavirusul ar fi umplut spitalele de aviatori, de zburători cu […]

  • Klaus al națiunii celei mai defavorizate

    27 octombrie 2020

    În lupta românilor cu boala și cu moartea, președintele a trecut încă de la început de partea virusului, dar acum îl ajută mai mult ca niciodată. „Alegerile vor avea loc […]

  • Patru ani și restul zile pân’ la partidele civile

    27 octombrie 2020

    Aparent, următorii patru ani sunt deja desenați pe harta politică a României. Victorios din cale-afară de un an și jumătate, PNL nu mai are cum să piardă puterea totală: președinte, […]

  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]