Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Casă cu casă. Povestea imperiului imobiliar patronat de Iohannis Episodul 3: Evanghelica după Iohannis

Zoom Casă cu casă. Povestea imperiului imobiliar patronat de Iohannis Episodul 3: Evanghelica după Iohannis

Uriașul transfer de proprietate de la statul român la Biserica Evanghelică din Sibiu prin influența primarului Iohannis și cu complicitatea unor instituții ale statului s-a făcut în baza unui raționament juridic fals, în contradicție cu realitatea documentelor oficiale, născute din istoria celui de-al doilea război mondial. Biserica Evanghelică, destinatara zecilor de imobile retrocedate, e consemnată, prin propriile ei documente, ca susținătoare a ideilor, valorilor și practicilor Grupului Etnic German, organizație de esență nazistă, scoasă în afara legii de Convenția de armistițiu din 1944, semnată de România cu Puterile Aliate.

 Jonglerie cu istoria

Biserica Evanghelică din România nu a găsit de cuviință să-și facă mea culpa pentru colaborarea cu regimul nazist, dar a găsit de cuviință ca, pe șest, având complicitatea directă a lui Klaus Iohannis, să obțină, pe căi obscure, o avere imobiliară uriașă, în numele așa-zisei reconstituiri a dreptului de proprietate.

Mergând pe teza restitutio in integrum pusă în aplicare de legile de restituire în natură a bunurilor confiscate de comuniști, reprezentanții Bisericii Evenghelice au căutat chichițe și subterfugii în actele normative imperfecte create de guvernanți după Revoluție, pentru a recupera, spun ei, ce a aparținut comunității religioase a minorității germane din România. Dar pentru că existau numeroase obstacole legate de donarea întregii averi, în 1940, către Grupul Etnic German (organizația paramilitară a lui Hitler pe teritoriul țării noastre), Biserica Evanghelică a folosit influența primarului Sibiului, Klaus Iohannis, și complicitatea unor șefi din instituțiile statului român. A reușit, astfel, să ocolească legea, să falsifice istoria și să devină proprietara uneia dintre cele mai mari averi din Transilvania.

Biserica Evanghelică, parte a regimului nazist

Pentru a ilustra cât mai bine modul în care, în 1940, Biserica Evanghelică a devenit parte din regimul nazist, colaboratoare cu organizațiile din România catalogate ca atare, să dăm cuvântul documentelor vremii, care spun exact ce s-a întîmplat atunci. Din start trebuie spus că, potrivit prevederilor cuprinse în înțelegerea dintre Biserica Evanghelică și regimul hitlerist, școala cu predare în limba germană a fost donată aparatului de propagandă nazist, astfel că toți copiii comunității săsești din România au devenit prizonieri ai ideologiei național-socialiste.

Cu alte cuvinte, Biserica Evanghelică a predat educația copiilor de etnie germană regimului nazist. Trebuie precizat că întregul sistem educațional de predare în limba germană din România s-a aflat, până în 1940, sub îndrumarea și controlul Bisericii Evanghelice, care era și proprietarul de drept al imobilelor în care se organiza actul școlar.

Potrivit documentului de arhivă cu nr. K.1321/1942, s-a încheiat ”Convenția Generală pentru reglementarea raportului Bisericii Regnicolare Evanghelice de confesiune augsburgică, față de Grupul Etnic German din România”.

Libertatea religioasă, la mâna GEG

La ”dispozițiuni principiale”, la articolul 1 se spune că reglementarea  libertății religioase pentru Biserica Evanghelică nu trebuie să afecteze propaganda nazistă a Grupului Etnic German.

În virtutea acestei convenții, la articolul 2 se stabilesc granițele puterii de manifestare a cultului evanghelic: ”Biserica Regnicolară Evanghelică CA din România se încadrează fără vreo rezervă în noua ordine de viață a poporului german și în special a Grupului Etnic German din România”.

La articolul 10, preoții Bisericii Evanghelice sînt invitați în GEG. ”Conducerea Grupului Etnic oferă, sub aceleași condițiuni ca și fiecărui german, așa și preoților și celorlalți angajați bisericești, posibilitatea de a fi membru, respectiv de a activa în partid ca purtător al voinței naționale a grupului etnic.” Ca urmare, mulți preoți ai Bisericii Evanghelice s-au înscris în Grupul Etnic German, manifestându-și sentimentele patriotice față de regimul nazist.

Drept răsplată, continuă Convenția, ”conducerea grupului etnic va interveni ca Biserica Evanghelică să fie subvenționată de Stat, în același mod ca Biserica Ortodoxă Română…” (art. 11, pct. b).

Toată averea, donată organizației naziste

La capitolul 2 al acestei Convenții apar ”dispozițiile pentru predarea instituțiilor școlare și de educație susținute de Biserica Regnicolară Evanghelică CA din România, Grupului Etnic German din România”.

”Biserica Regnicolară Evanghelică CA din România predă toate instituțiile germane școlare și de educație susținute și conduse de ea și de singuraticele comunități bisericești, cu efect imediat, Grupului Etnic German din România pentru înființarea unei școli naționale.” Întreaga  infrastructură școlară a comunității săsești, aflată în proprietatea Bisericii Evanghelice, a fost donată Grupului Etnic German, în urma aderării politice a reprezentanților acestui cult la valorile și practicile regimului nazist din Germania. De altfel, în prealabil, a existat o înțelegere între Adolf Hitler și Ion Antonescu, șefului statului român, ca zona săsească (Sibiu, Brașov, Bistrița) să primească o largă autonomie de funcționare, iar proprietățile sale să fie administrate de o structură politică de sine stătătoare.

Documentul urmerază: ”Biserica Evanghelică predă cu efect imediat conducerea pedagogică, disciplinară și administrativă a tuturor instituțiilor germane școlare și de educație susținute până acum de Biserica Evanghelică și de singuraticele comunități religioase, oficiului școlar al Grupului Etnic German căruia îi pune la dispoziție întregul ei aparat de administrație școlară. Biserica Regnicolară Evanghelică predă totodată toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și a servit scopurilor școlare și de educație” (art. 1).

La articolul 2 se spune: ”Averea imobilă se compune din: clădirile și fundațiile de tot felul, cari au servit scopurilor școlare și de educație, internate, locuințele învățătorilor, terenurile de învățători și terenuri școlare. Averea mobilă se constituie din mobilierul și materialul didactic al instituțiilor școlare și de educație”. Biserica Evanghelică a predat tot ce se putea Grupului Etnic German, tot ce însemna sistemul educațional al comunității săsești din România.

Tinerii și femeile, predate propagandei naziste

Întreaga avere a organizațiilor de tineret ale Bisericii Evanghelice este cedată Grupului Etnic German, iar toate structurile junilor sași sunt dizolvate în organizațiile de tineret ale regimului nazist. Un control total al educației și al formării tineretului german din România! Nici o voce din Biserica Evanghelică nu s-a opus îndoctrinării copiilor din comunitatea săsească, nici o conștiință din lumea evanghelică nu a reacționat față de aceste măsuri opresive și arbitrare.

Structurile de organizare a femeilor care funcționau libere pe lângă Biserica Evanghelică au fost dizolvate în interiorul Grupului Etnic German, iar toate bunurile lor au fost confiscate. Femeile din comunitatea săsească nu au scăpat, astfel, de acțiunea de propagandă generală, de implementare națională a valorilor naziste.

Demonstrația cu acte

Convenția încheiată de Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică este consemnată în Monitorul Oficial (partea 1), nr. 188, din București. Documentul demonstrează aderarea acestui cult religios la ideile, valorile și practicile regimului nazist, fapt care denotă justețea deciziei luate de Regele Mihai după 23 August 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Drept urmare, bunurile Grupului Etnic German au fost confiscate în 1944, prin dreaptă decizie, de guvernul român gestionat de Regele Mihai, la cererea expresă a Convenției trupelor aliate, nicidecum, în mod abuziv, de regimul comunist instaurat în 1945.

ancheteonline.ro

1 comentariu

  1. #1

    Același lucru l-au făcut și ungurii, prin intermediul bisericii catolice și a celorlalte confesii pe care le au. La fel averile confiscate hortistilor sau cei care au fost despăgubiți in urma reanexarii Ardealului. Ei au venit cu acte de proprietate vechi, păstrate zeci de ani, sau pur și simplu cu 2-3 martori care declarau că au avut acele proprietăți. Dar nimeni din partea statului nu mers in instanță să conteste ce cereau ei pe motiv că au fost averi confiscate hortistilor, au fost deja despăgubiți sau pur și simplu nu au drept. Asta din cauză că “statul” erau la nivel local tot de ai lor. Cine nu crede să întrebe cine deține centrul orașului Oradea, clădiri din Tg Mureș sau practic toată localitatea Toplița!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
romania100