Întorsura Buzăului – E locul unde frigul merge să se odihnească, înconjurat de toți ai lui. La fel cum Laponia e țara lui Moș Crăciun, Întorsura Buzăului e orașul în care frigul își are adresa din buletin, la care-și primește prin poștă facturile și deciziile de impunere de la ANAF. Numele orașului provine de la cotul brusc pe care-l face râul Buzău. Din cauza gerului pătrunzător, apa curgătoare pur și simplu refuză să mai înainteze pe cursul ei firesc, preferând să caute un loc cu temperaturi mai blânde. Principala ocupație a locuitorilor este fabricarea țurțurilor, pe care-i culeg în luna iunie de la streașina casei, ca nu cumva să se prăbușească în capul unui pinguin.
Salonta – Oraș cunoscut în special pentru faptul că aici se fac salamul de Sibiu, covrigii de Buzău, vinul de Cotnari și contele de Monte-Cristo. Aflat chiar lângă frontiera cu Ungaria, orașul pare că a fost surprins de grăniceri în timp ce încerca să treacă în țara vecină.
Iași – Într-un univers paralel, a devenit capitala României după unirea principatelor, dar localnicii își dau ochii peste cap că iar vin peste ei muntenii din sud, ușor de recunoscut după faptul că vorbesc o limbă curată, fără accent.
Asa este ” vorbesc o limba decat curata, fara accent”
Si fara acord intre subiect si predicat, dar cu mult „frate” si „ierea” in loc de „era”. Asta e nici perfectiunea nu mai e ce… ierea odata!
O intorsura – desi mai mica, mai cunoscuta datorita intrebuintarii ei curente – e aia de la Ploiesti.