Rămăseserăm datori de săptămâna trecută cu încă cinci domenii pentru care există bani europeni destinați ONG-urilor, astfel încât acestea să nu mai fie acuzate că sunt finanțate de către Soros. Atunci când s-au negociat domeniile în care putem cheltui alocările de fonduri de la UE, cineva s-a gândit că trebuie bani și pentru societatea civilă. Și bine s-a gândit, căci chiar trebuie. Societatea civilă, aia organizată în asociații, poate prelua de la stat griji și domenii în care statul, cam anchilozat și pe alocuri inept, nu se descurcă. Dacă statul recunoaște asta și deleagă competențe, ba mai găsește și finanțare, e perfect. Problema apare atunci când identificarea nevoilor reale se face după ureche, după ureche alocându-se și fondurile. Până acum am discutat despre bani alocați comunităților marginalizate, profesorilor demotivați, ceva mărunțiș pentru strategii de dezvoltare și cam atât. Dar bani mai sunt.
Pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale, cu ajutorul ONG-urilor, sunt disponibili 20.000.000 de euro, distribuibili pe proiecte de minimum 50.000 de euro și maximum 100.000 de euro. Adică s-ar putea face între 200 și 400 de proiecte. Cât de eficiente, aici ar mai fi de discutat.
Pentru susținerea întreprinderilor cu profil non-agricol din zona urbană se pun la bătaie 105.000.000 de euro. Ceea ce e bine. Mai ales că în zona urbană nu prea întâlnești întreprinderi cu profil agricol. Dacă toate proiectele ar atinge plafonul maxim, de 5.000.000 de euro, s-ar sprijini eficient 21 de întreprinderi din astea non-agricole de la oraș. Ceva nou, ceva nemaiîntâlnit.
193.200.000 de euro sunt acolo doar pentru a face școala accesibiliă pentru toți, prin proiecte de maximum 1.500.000 de euro. De banii ăștia ar trebui înlăturate obstacolele care-i împiedică pe unii copii să meargă la școală și ar trebui ca mediul școlar să devină mai prietenos. Credeți că, în sfârșit, cineva s-a gândit să aloce bani pentru a muta toaletele din curtea școlilor în interior, pentru a asigura încălzire în școlile cu probleme și așa mai departe. Sigur. Da’ de niște seminarii pe la munte, niște workshop-uri la mare și câteva schimburi de experiență prin țări mai dezvoltate ce ziceți?
24.719.101 euro ar fi pentru creșterea transparenței, eticii și integrității în cadrul instituțiilor publice. Păcat că sunt atât de puțini bani. Pentru că la asta se pricep cel mai bine o multitudine de organizații non-guvernamentale. Lăsați-l pe unul precum Alexandru Cumpănașu sau pe un Sorin Ioniță să se ocupe de banii ăștia și sunt ca și cheltuiți. În plus, în spate ar rămâne și niște studii aprofundate, pe care nu le-a citit nimeni.
Ei, ultima strigare: 7.865.149 de euro pentru creșterea capacității ONG-urilor și a partenerilor sociali de a formula politici publice alternative. Orice ar însemna asta, e bine. La finalul lui 2020, când se termină exercițiul financiar 2014-2020, vom avea ONG-uri și sindicate cu capacitate crescută de a oferi alternative. Ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Cum, până la urmă, ne bucură că pentru ONG-uri există disponibile 732.025.000 de euro, cheltuibili în cinci ani (dintre care doi au trecut deja). Cu mai puțini bani, în unele țări s-a făcut istorie. Experiența exercițiului financiar anterior ne-a arătat că se pot sparge două, trei, până la cinci milioane de euro fără nici o problemă, rezultatul concret constând în pliante, broșuri, pixuri, termosuri sau memory-stick-uri branduite cu sigla UE și cu alte câteva sigle mai mici. Teoretic, sunt bani. Practic, 732 de milioane de euro se îndreaptă cu pași vertiginoși spre mașinile de tocat hârtie.
Aaa, și mai e ceva: pentru comunitățile de romi, care au mare nevoie de ajutor, sunt prevăzute, direct, aproximativ 220.000.000 de euro. O rugăminte: puteți ține banii ăștia departe de Nicolae Păun și de Mădălin Voicu? Atât.
