Munca care nu se vede în București împlinește cinci ani. Să sperăm că generațiile de bucureșteni care cresc astăzi în frig vor fi mai călite și mai viguroase. Poate că unii dintre copiii care acum tremură în apartamente și fac baie la oala cu apă încălzită pe aragaz vor ajunge mari campioni mondiali și olimpici. Cine știe, poate am regăsit, fără să vrem, rețeta termică a succesului sportiv de odinioară. Doamne-ajută!
Din moment ce Nicușor a obținut al doilea mandat de primar, se pare că cea mai mare parte a bucureștenilor au înțeles și acceptat sacrificarea confortului din prezent în speranța unui viitor cald și bun. Dar, în afară de lucrările de infrastructură subterană, în marele oraș mai e ceva care nu se vede: performanța de la CSM București. Și ea nu lipsește oricum, ci pe sume indecente de bani. Săptămâna trecută a fost aprobat bugetul Capitalei. Pentru 2025, treisprezece milioane de euro vor merge către CSM, iar cea mai mare parte din sumă va alimenta secția de handbal, feminin și masculin. La băieți oricum nu s-a știut vreodată ce se urmărește la acel club, din moment ce nu au fost nici rezultate la seniori, nici jucători cu adevărat buni nu s-au crescut la juniori. În schimb, ce se întâmplă la fete este spectaculos și incredibil în același timp. Cei care nu prea urmăresc fenomenul trebuie să știe că echipa de handbal de senioare a CSM București e un fel de PSG sau Man. City din handbal, doar că banii nu vin de la niște arabi excentrici, ci de la contribuabili. Și nici întoarcere ca în fotbal nu e, pentru că din marketing și din vânzarea biletelor abia s-ar strânge pentru plata șoferilor.
Zeci de staruri mondiale ale acestui sport au venit și continuă să sosească aici pentru niște salarii la care nu visau vreodată în țările lor. În nici un caz pentru performanță. Presiunea e zero. Atât din partea conducătorilor, cât și a suporterilor, care sunt puțini și interesați doar de marile meciuri, câteva într-un sezon, cam cât degetele de la o mână. În cea mai mare parte a timpului, CSM joacă meciurile de acasă într-o sală mică, nici aia plină. De când primarii Bucureștiului s-au transformat în șeici, CSM a câștigat o singură dată Champions League, în 2016, la debut. În Final Four nu a mai ajuns din 2018, ceea ce pentru nivelul banilor investiți an de an este nu doar o rușine, ci o capodoperă a incompetenței și nesimțirii. Foarte probabil, nici anul acesta nu va ajunge. Și nu va fi nici o problemă. O să li se spună oamenilor că ei nu se pricep și că în spate e o muncă enormă care nu se vede. De nervi, Nicușor va mai mări o dată bugetul, va mai aduce la București o duzină de campioane olimpice și mondiale. Și, precum apa caldă, performanța va veni sau nu.
M.T.
11.939 de vizualizări
vă felicit pentru articol, aveți dreptate sută la sută! și pentru umorul de înaltă clasă vă felicit!
N. D. e pur și simplu o dezamăgire!
Cu totul de acord cu comentariul dvs și cu concluzia articolului. Voi recunoaște însă faptul ca eram mare susținător al CSM, cu speranța că vor egala (sau vor fi măcar pe aproape) performanta din 2016. Dar sunt 7 ani de la final four. Cat as fi de ardelean încet, parcă, parcă…
Felicitari ptr articol!
Personal ma uit la CSM doar ptr ca inca mai este Cristina Neagu, campioana noastra. Din pacate nu vine NIMIC din urma ptr ca banii se duc pe jucatoare, pregatite de noi ptr nationalele lor. Acelasi plan de idei si la Dinamo si altele, tot pe banii contribuabililor. JENANT!!!
De acord cu opinia dumneavoastra, domnule „Floridetei”! Am avut onoarea si placerea, in calitatea pe care o aveam (inspector resurse umane), sa angajez, la firma in care lucram, o tanara sfioasa, respectuoasa – pe numele ei CRITSINA-GEORGIANA NEAGU – care urma sa activeze la echipa de handbal a Brasovului, antrenata de o alta mare handbalista – Mariana Tirca (si pe dumneaei am angajat-o in aceeasi zi din ianuarie 2007). In noiembrie 2008 Crisina Neagu, Carmen Amariei, Ionela Galca s-au declarat nemultumite de conditiile oferite de finantatorul echipei brasovene si au plecat la Ramnicu-Valcea, unde dl Roibu si combinatul Oltchim le-au ofert contracte mult nmai banoase. Nimic rau in asta, fiecare este liber sa mearga acolo unde considera ca ii este mai bine. Dar ce se intampla acum cu risipa de bani publici pe sporive/sportivi straini intrece orice putere de intelegere! Am vazut in ultima perioada meciurile din cupele europene ale echipelor noastre de handbal si am constatat ca abia daca isi facea loc in 7-le din teren cate o romanca, maximum doua. Consecinta – echipele reprezentative ale Romaniei se zbat in mediocritate. Daca autoritatile locale tot „au indragit strainii”, cum zicea Eminescu, sa faca demersurile necesare pentru a naturaliza aceste jucatoare straine in vederea constituirii unor echipe nationale competitive pe plan international. Si eu, asemenea dumneavoastra, ma uit la meciuri pentru Cristina Neagu, fiind mandru ca i-am fost primul angajator, dar si pentru alte foste angajate la firma din Brasov -Cristina Zamfir, Denisa Sandru (fosta Dedu) si altele. Este pacat si neproductiv ca tinerele handbaliste nu sunt crescute pe langa Cristina Neagu pentru a asigura viitorul hanbalului romanesc in special si al sportului romanesc in general.