Jurnalul lui Hu Jintao
(preşedintele Partidului Comunist Chinez)
22 septembrie 2012
N-am avut niciodată încredere în Japonia. Cum să ai încredere într-un popor de oameni galbeni cu ochii oblici? E nenatural. Ca să nu mai zic de brand-urile alea ale lor: Sony, Hitachi, Toyota. Sonqy, Fitachi şi Coyota sînt nişte mărci de o sută de ori mai bune.
23 septembrie 2012
Nenorociţii ăia de japonezi nu înţeleg că noi chiar avem nevoie de insulele Diaoyu. Sîntem 1,3 miliarde de oameni totuşi, unde să depozităm atîtea haine de vară vechi pe care nu le purtăm? Am umplut toate dulapurile. Insulele alea ar fi fost perfecte. În plus, dacă ne mai rămînea loc puteam să înghesuim şi circa două-trei miliarde de borcane de murături.
24 septembrie 2012
Dacă chiar voiam să avem aşa, nişte insule oarecare, îi puneam pe inginerii noştri să construiască nişte replici aproape originale după insulele Hawaii, insulele Azore sau insulele Canare, dar insulele Diaoyu sînt ale noastre. Nu trebuie decît să vă uitaţi sub ele şi o să vedeţi ştampila cu made in China.
Jurnalul împăratului Akihito
20 septembrie
Dragă jurnalule, se pare că nu mai pot avea nici o clipă de linişte. Stăteam frumos şi citeam Shogun, cînd m-au anunţat supuşii că vrea China nişte insule de-ale noastre. Oricum, nu mă tem de gălbejiţii ăştia în caz de război. Oricît ar fi ei de mulţi, pot şi eu să-mi completez regimentele cu soldaţi chinezi, pentru că sînt mînă de lucru ieftină şi-mi permit să angajez cît mai e nevoie.
23 septembrie
M-a invitat Traian Băsescu, preşedintele României, să-i fac o vizită. Nu ştiu ce să zic, deocamdată am unele reţineri. Mă tem că, dacă nu mi se pune la dispoziţie o coloană oficială, mă interceptează taximetriştii piraţi pe Otopeni şi ajung naibii într-o pădure din Ilfov, fără bani, fără sceptru imperial, fără nimic. Iar dacă scap cu bine, mai sînt şi maidanezii de la Piaţa Victoriei, care mi-au omorît deja un supus acum şase ani. Dragă jurnalule, cînd mă gîndesc mă şi enervez. O să-i zic lui Băsescu să se ducă el la Bucureşti dacă are chef, că eu nu-mi risc viaţa într-un oraş periculos doar ca să mă văd cu un şef de stat cu un ochi mic şi oblic, cum îi am eu pe ambii.
24 septembrie
Am probleme serioase cu oamenii de afaceri. Ieri mi s-au plîns că lumea nu mai cumpără produse japoneze, deoarece sînt prea scumpe. „Păi, bă, tot eu să vă ajut?!“, le-am zis. „Vedeţi că nu vă duce capul? Dacă electronicele voastre nu se vînd din cauza preţului, scrieţi şi voi pe ele made in China, să pară mai ieftine!“
3 vizualizări
