Cei mai bizari paşi în drumul către viza de America

V-aţi săturat de România şi aţi decis să vă încercaţi norocul în America, ceea ce, între noi fie vorba, sînteţi pe deplin îndreptăţiţi să faceţi. În definitiv, yankeii vă sînt datori pînă peste urechi: i-aţi aşteptat încă din vremea bunicilor, i-aţi iertat cînd v-au înşelat aşteptările cu bagaboanta aia de Iugoslavie, i-aţi iertat şi pentru că, în loc de invazie, v-au oferit meschinăria numită Deveselu… da’ pînă cînd, băi, pînă cînd? 

Aşa că e clar: întăriţi-vă cugetul cu povestea despre muntele care îl fugărea pe Mahomed, adunaţi actele şi, foarte important, pregătiţi-vă psihic pentru ciudăţeniile înfipte pe traseu. În principiu, vreo trei:

1) Chestionarul subtil – Mergeţi în SUA ca să 1) consumaţi droguri, 2) practicaţi prostituţia sau 3) să munciţi ilegal? Sînt doar trei întrebări care par stupid de simple, pentru că rolul lor e să trieze tîmpiţii. Americanii n-au nevoie de unii proaspeţi, statul New Jersey şi aşa dă pe dinafară. Aşa că nu răspundeţi la cele de mai sus cu 1) Amsterdam e în SUA, lol? şi 2) am fost deja în Italia. Despre 3) nu insist, dacă n-aţi emigrat pînă acum e clar că sînteţi iremediabil. Ultima capcană e „Aţi sprijinit o organizaţie teroristă?“. Teoretic, nu. Practic, mai bine fiţi sinceri: „plătesc impozite statului român“.

2) Taxa pe gheaţă – Aveţi o taxă de viză. Numai una. Întîmplător, şi banca unde o puteţi plăti e tot numai una. Dar nu contează, că e aproape, în cartier. Intraţi în sediu vesel ca o floricică, explicaţi chestiunea, întindeţi cardul şi… „Ne pare rău, dar nu acceptăm plata pe bază de card. Trebuie bani gheaţă.“ Dar… dar… e cardul emis de banca voastră. Voi mi l-aţi dat. Acum îl iubesc. Vreţi să-i frîng inima? Melodrama nu merge, încercaţi sec: „Bă, voi sînteţi tîmpiţi?“. „Da. Mergeţi afară la bancomat şi scoateţi bani.“

3) Nu vă uitaţi urechile a­ca­să – Cerinţele pentru poză îi discriminează pozitiv pe clăpăugi: pavilioanele urechilor tre­buie să fie perfect vizibile. Nu 30%, nu 50%, ci 100%, să ştie garantat funcţionarii că aveţi urechi şi nu niş­te imitaţii de plastic. Nu vă miraţi de regula asta şugubeaţă: ea a fost introdusă de preşedintele Clinton. Iniţial, ea era valabilă doar pentru aplicantele pentru un post de stagiară la Casa Albă.