În general, termenul de asistat social este folosit cu prea multă generozitate, pentru a pune la colț categorii întregi de oameni care, uneori, în timpul vieții lor, sunt mai puțin norocoși. Nu contează dacă ei au muncit, muncesc sau vor mai munci. Faptul că, într-un anumit moment, primesc un oricât de mic ajutor de la stat îi transformă în ținta disprețului suveran al unei mase de oameni care judecă fără a gândi și fără a cumpăni, care dă sentințe fără a asculta probatorii și care urăște visceral fără a avea, de fapt, motiv. Întâmplător sau nu, cei mai mulți dintre acești dușmani naturali ai “asistaților social” se găsesc în București, orașul unde umblă mediul privat cu covrigi în coadă și unde la fiecare colț de stradă dai de câte un antreprenor care, la rândul lui, pretinde că dă de mâncare unui număr de minimum 100 de angajați. Tot el, antreprenorul sau angajatul bucureștean din mediul privat, ține în spate, din impoozitele lui, asistații dintr-un județ întreg (de obicei din Teleorman sau din Vaslui, că alte județe nu cunoaște). Lui, bucureșteanului muncitor și vărsător de sume fabuloase la buget, “asistatul social” și pensionarul comunist i-au furat viitorul și i-au futut prezentul, votând cu totul altfel decât ar fi trebuit. Nu este scrutin pierdut sau mișcare de stradă mai mare fără ca bucureșteanul, depozitarul conștiinței civice a națiunii, să nu-și amintească de “asistatul social” bețiv și leneș și să nu-l tragă iar și iar la răspundere pentru că și-a vândut votul în schimbul a 141,50 lei lunar.
Așa cum veți găsi în „Asistații social, dușmanii somnului națiunii„,
numărul efectiv al asistaților social este, în realitate, destul de redus. Este vorba despre doar 244.814 persoane la nivel național, dintre care jumătate sunt copii. Aceștia sunt cei care primesc bani de la stat fără a face nimic, doar pentru a ajunge la un venit lunar de 141,50 lei pentru o persoană singură sau 527 de lei pentru o familie de cinci persoane. La acest capitol, Bucureștiul stă, într-adevăr, foarte bine: nu are decât 275 de asistați social, cel mai mic număr din toată țara. Sigur că 244.814 persoane, dintre care jumătate copii, nu sunt capabile să-i fure bucureșteanului viitorul și nici să-i fută prezentul, pentru că votul lor, în cazul în care chiar votează, nu poate fi hotărâtor. Nu atunci când diferența de voturi dintre partide sau candidați este de ordinul milioanelor. Și, oricum, cei 257 de asistați social din București nu pot influența în nici un caz rezultatul alegerilor locale. Nu datorită lor a câștigat Firea, nu din cauza lor a pierdut Nicușor Dan Primăria.
“Da, dar”, va spune bucureșteanul revoltat, “nu doar ăștia sunt asistații social. Asistați social sunt toți, absolut toți cei care primesc o pomană de la guvern, sub formă de subvenție!” Da? Atunci, surpriză:
în București trăiesc,
conform acestei definiții extensive a asistatului social, cei mai mulți asistați social din România. Din populația de 2.106.144 de locuitori, cel puțin 1.250.000 sunt asistați social atunci când vine vorba despre subvenția dată de autorități pentru încălzire.
În lista ajutoarelor sociale acordate de către Ministrerul Muncii găsim și un ajutor pentru încălzire. La nivelul întregii țări, de acest ajutor beneficiază 569.581 de persoane, dintre care doar 10.041 sunt din București. Fiecare beneficiar al ajutorului pentru încălzire primește, în medie, de la stat, 260 de lei anual. Dar în București nu despre asta vorbim. Vorbim despre faptul că prețul gigacaloriei furnizate populației de către RADET este subvenționat în proporție de 50%. Așa se face că toți cei 1.250.000 de bucureșteni care beneficiază de încălzire furnizată de RADET primesc de la stat, anual, un ajutor de 100 de euro, în medie, adică aproape dublu față de cei 260 de lei ai “asistaților” pe care bucureșteanul superior îi disprețuiește.
Pentru ca bucureșteanul
să aibă transport în comun la suprafață, mai vine o tură de asistență socială. Prin subvenția acordată anual RATB-ului. Pentru ca autobuzele, tramvaiele și troleibuzele din București să circule, PMB alocă, în 2017, aproximativ 545.000.000 de lei. Asta înseamnă că fiecare bucureștean beneficiază de o subvenție pentru transportul public de suprafață în valoare de 259 de lei anual. După definiția extremiștilor non-asistenței sociale, asta îi face pa absolut toți cei 2.106.144 de locuitori ai Capitalei niște asistați social.
În 2016, RATB a avut încasări din plata călătoriilor de 175.090.000 de lei, la 1,30 lei pe călătorie. Asta înseamnă că s-au plătit 134.684.615 călătorii. Partea proastă este că, în 2016, s-au efectuat cu RATB 438.000.000 de călătorii, fără a-i lua în calcul pe pensionari și pe ceilalți beneficiari de gratuități la transport. Asta înseamnă că bucureștenii nu sunt doar asistați social, ci mai sunt și olecuță hoți, neplătind contravaloarea a 303.315.000 de călătorii, adică vreo 394.310.000 de lei. Ca să vă faceți o idee cât de mare este dimensiunea furtului din propriul buzunar, cu banii neplătiți de bucureșteni pentru călătoriile cu transportul în comun de suprafață, RATB ar putea ca în doi ani să-și schimbe complet flota de 1.000 de autobuze Mercedes care și-au trăit perioada de opt ani de utilizare. Așadar putem spune că asistații social ai transportului public de suprafață din București fură, anual, 500 de autobuze Mercedes.
În fine, a treia mare
subvenție pe care o primește fiecare bucureștean este cea pentru transportul cu metroul. Pentru a păstra prețul biletelor la nivelul actual, Metrorex primește de la bugetul de stat, numai pentru 2017, o subvenție de 349.140.000 de lei. Fiecare bucureștean, așadar, fie că merge sau nu cu metroul, primește anual de la buget 165 de lei.
Adunând doar aceste trei
subvenții date bucureșteanului, dintre care cea pentru metrou este absolut unică, putem spune că cel puțin 1.250.000 dintre bucureșteni beneficiază, anual, de ajutoare de la stat de minimum 874 de lei. Cel mai nefericit asistat social beneficiar al ajutorului pentru venitul minim garantat primește, anual, 1.698 de lei. Deci, oricum, cu 824 de lei mai mult decât bucureșteanul. Diferența e dată de faptul că venitul mediu al acelui asistat social este 0, că de aia primește banii respectivi, în timp ce salariul mediu net în București a ajuns, în luna martie, la 3.219 lei.
Stimate Domn,
In articolul Dvs. faceti niste afirmatii, care necesita nuantari, iar eu ca bucurestean nascut si crecut aici, ma simt obligat sa le fac. Asta ca sa va ajut in viitoarele analize din capitolul salarizarii si protectiei sociale pe care vad ca l-ati deschis. Precizez ca sunt cititor al Catavencii-lor pe hartie.
Deci, s-o luam pe rand.
Nu toti cei 2.106.144 de bucurestenii (cu CI) beneficiaza de subventii la caldura. Sunt si locuitori care stau in case cu sisteme proprii de incalzire, neracordate la RADET, care isi platesc gazul, curentul, lemnele si ce o mai fi fara subventie, ba chiar contribuie, prin impozitele si taxele locale platite, la subventionarea celor de la blocuri. Nici un candidat la primaria capitalei n-a emis in campanie, vreodata, idea de a renunta la subventie sau macar de a o acorda celor care intr-adevar nu-si pot plati caldura. Era vorba la un moment dat de un ONG care incerca, prin justitie, sa oblige primaria sa fie corecta, adica ori sa acorde tuturor subventie, ori s-o dea strict pe criteria sociale – dar, nu-i asa, e greu sa se tina o evidenta in secolul 21 cu toate informatiile si computerele astea la toti cei care locuiesc in Bucuresti. Asadar nu toti bucurestenii sunt subventionati, ba chiar unii -si eu fac parte dintre ei- se simt furati de cei subventionati.
Si aici trecem la capitolul doi. Dvs. va referiti la 2.106.144 cetateni cu CI de Bucuresti dar in capitala locuiesc inca cel putin 1.5 mil de rezidenti – cu chirie. Si cei mai multi dintre ei beneficiaza de subventie si la caldura, si la RATB si la METROU.
In paranteza fie spus, in toate orasele lumii si in cele din Romania transportul in comun de calatori este subventionat. Ca la noi a apucat-o pe madam Firea marinimia maxima si a subventionat tot neamul e alta discutie, care tine de populism si de cate mandate vrea dansa sa stea la PMB.
Eu unul, ca bucurestean de dreapta, cu profesie liberala, si rar calator cu metroul sau RATB-ul as prefer sa nu se acorde nici o subventie (exceptand pe cele sociale) dar sa se rezolve problema traficului, poluarii si a parcurilor decat sa dam de pomana celor care nu au nevoie sa li se dea de pomana. Dar sa-l vad eu pe ala care are curaj sa propuna asa ceva intr-o campanie.
Si pentru ca tot mi-am luat inima-n dinti sa va scriu, tot de pe pozitiile enuntate mai sus, n-am nimic impotriva ca salariatiilor la stat sau la multinationale sa li se plateasca salarii decente. Dar sa li se pretinda si o grila de performante. Asta pentru cei de la stat, ca aia de la multinationale au, vai de capul lor! Dar legea Olgutei n-are treaba cu fineturi d’astea! Ea va da fara numar la tot poporul bugetar. Cand vom depasi deficitul si va veni iar unul ca Base sa taie coada cainelui sa vezi jale!
Pentru că nu v-ați alocat timpul necesar pentru a citi, ați perdut foarte mult timp pentru a scrie. În aricol nu se pomenește despre faptul că toți bucureștenii ar primii subvenți pentru căldură, ci doar cei care fac parte dintre abonații la RADET. Adică 1.250.000 de oameni (abonații și familiile lor).
PATRICK ANDRÉ DE HILLERIN MIERCURI, 7 IUNIE 2017, 09:21
ARTICOLUL ESTE DIN 2017
DECI: toti cei ce nu ati citit articolul dar „va bagati in seama”, in 2021, reveniti-va, actualizati-va, poate au fost ceva modificari… DE DREAPTA !
asa ma distreaza si agricultorii care desi sunt de departe ramura cea mai subventionata a economiei se plang la toate colturile ” ca nu gasesc oameni ” si ca stau ca „trantorii pe banu lor ” vezi doamne.
dom’le, io citesc catavencii pa hartie, da mi am facut timp sa va raspund si pa eter, asa de revoltat sunt de ce ati scris… 🙂
Să intrăm puțin în mintea revoltatului de mai sus.
Să ne imaginăm că Hilter, după ce ar fi rezolvat evreii și țiganii, i s-ar fi demonstrat că e evreu sau țigan.
Ar fi fost revoltat? De către cel care ar fi încercat să-i demonstreze acest fapt.
Eu cred ca nu numai.
Pentru a fi revoltat când ești încadrat într-o categorie socială, este necesar să-i urăști mai întâi pe aceia.
Daca eu urăsc țiganii și cineva îmi spune că-s țigan, cum să mă simt? Revoltat, bineînțeles.
Dacă cineva mă situează într-o categorie pe care o respect, cum să mă simt? flatat.
În argumentele celui de dreapta, observ că: ,,decât să dăm pomană celor care nu au nevoie de pomană,,.
Omu nu are nevoie de pomană, dar nu zice nici ba. E linistit. Până vine unu cu un articol din asta și-i dă peste față. Stă omu liniștit acasă, relaxat, mulțumit de sine, împăcat cu gândul că el produce și alții fură, că el muncește și alții sunt puturoși, că el s-a născut sănătos și n-are boli, că el …Zbang, și-i dă unu peste față cu articolu asta.
Mamă ce revoltă. Din articol află că de fapt e asistat social, deși, cum singur spune, nu are nevoie. Mă rog, are centrală, dar probabil tot se bucură de celelalte avantaje sociale.
Adică, treaba voastră daca-mi dati, eu sunt împăcat că nu cer, dar iau. Sunt de dreapta ce mama…
Dreptatea și justiția. Grele, dar toți le trăim, le simțim, ne considerăm nedreptățiți câteodată și niciodată avantajați. Avantajele sunt normale, legale, morale samd. Dezavantajele insă…
E greu să-l faci pe unu să devină creștin, noi am pierdut creștinismul în comunism. E greu să faci pe unu care are rădăcini în sistemul educational comunist să-i explici de cei „less fortunate„. În comunism toți lucrau, nu existau less fortunate. Acum exista și capitaliști, oameni de dreapta dar există și cei care nu lucrează.
El nu poate să aleagă dacă să primească ajutoare și subvenții, dar amărâții sunt vinovați dacă sunt nevoiți s-o facă.
La noi dreapta înseamnă ură. Înseamnă putere și credința că mi se cuvine acea putere printr-un drept natural cu care mă nasc, nu printr-un drept normativ, pozitiv.
Si trebuie să fiu revoltat dacă se atentează la dreptul meu natural printr-o normă pozitivă. Ceva nu este în ordine, eu m-am născut puternic, cine face legea asta împotriva celor născuți puternici, asistații social, care voteză?
Subventia, cand o da statul la tot neamul, e o aiureala. E ca si cum ne aliniem toti la startul cursei de 1000 de metri si ni se spune ca, din motive de omenie, vom alerga doar 800 de metri, ca sa nu obosim prea tare.
Unul dintre cele mai tari si frumoase articole scrise de catre dumneavoastra! Felicitari!