OK, deci ne-am adunat (minumum) trei oameni, sîntem echipați, apți și hotărîți să urcăm pe munte. Plecăm de-acasă? Cine a spus Da! să se mai gîndească o dată. Plecăm? Încotro? Ne suim în mașină și unde vedem primul munte, gata, ne urcăm pe el? Nu, nu plecăm încă de-acasă, pentru că mai avem ceva de făcut înainte de a ieși pe ușă. Deocamdată, să lămurim chestiile și chestiunile regulei numărul 3, Stabilirea traseului.
O regulă foarte importantă, nu numai pentru că înainte de a pleca pe munte trebuie să ne fie foarte clar unde mergem, cum ajungem, cît stăm și ce facem acolo, ci și pentru că, în funcție de traseul pe care ni-l propunem, o să știm ce și cîte lucruri trebuie să luăm cu noi. Adică cît de mare va fi rucsacul pe care-l cară fiecare în spate: una e să vrem o drumeție de o oră – dus, 45 de minute – întors, pînă pe Tâmpa și alta o expediție de măsurat cu pasul (o parte din) creasta Făgărașului. În primul caz, un rucsăcel de tură de 20 de litri cît un ghiozdan de școlar este arhisuficient pentru bidonul cu apă, pelerina de ploaie, camera foto și, eventual, sandvișul de savurat împreună cu panorama, de pe platforma de belvedere vecină cu literele imense care formează numele Brașovului, ca la Hollywood. În cel de-al doilea, un monstru de 120 de litri, care, plin, abia se ridică în cîrcă, s-ar putea dovedi neîncăpător pentru multitudinea, volumul și cantitatea obiectelor de care avem nevoie timp de o săptămînă pe munte.
Dar, înainte de a vedea ce înseamnă exact regula asta, să vorbim foarte pe scurt despre marcajele turistice. Pe munte nu mergem de capul nostru, pe unde vedem cu ochii: urmărim un traseu marcat cu niște simboluri desenate cu vopsea reflectorizantă, pe copaci – în pădure, sau pe indicatoare din lemn / metalice și pe stînci / pietre – în etajul alpin ori acolo unde crește doar vegetație pitică. Marcajele turistice au o dimensiune standard și sînt de patru tipuri (bandă, triunghi, cruce, punct), în trei culori (albastru, galben, roșu). Dacă ne întîlnim cu pătrate verzi, romburi roz sau diverse forme geometrice de alte culori, nu ne luăm după ele, pentru că nu ajungem nicăieri. Acestea sînt alte tipuri de marcaje – forestiere, cadastrale, de limită de proprietate sau gen Ionel loves Maricica –, care indică cu totul altceva.
Întrebare de cultură generală: În ce se măsoară distanța pe munte? În metri/kilometri, doh. Ei bine, nu, distanța pe munte se măsoară în ore de mers. Pe indicatoarele montane o să vedem scris Refugiul X – 1,5 ore, nu Refugiul X – 3 km. Chiar dacă fizic corectă, informația Refugiul X – 3 km este irelevantă, nu mă ajută aproape deloc, în condițiile în care, pînă acolo, urc și/sau cobor pante accidentate de diferite înclinații; dacă mergeam doar pe teren plat, da, era relevantă, puteam să estimez cît imi ia să ajung la destinație. Pentru că, în principal, despre asta-i vorba cînd discutăm despre mersul în siguranță pe munte: să ai habar unde ești, cît mai ai de mers pînă la cel mai apropiat adăpost și în ce direcție. Dacă nu știi asta, ești deja pierdut. La propriu.
Revenind la cei trei oameni din primul paragraf care așteaptă stabilirea traseului, cum credeți că se întîmplă, de cele mai multe ori, etapa asta de pregătire a turei montane? Foarte simplu: ne întîlnim cu toții (la o bere), desfășurăm pe masă harta masivului și ne notăm, pas cu pas și minut cu minut, pe zile și pe ore, foaia de parcurs pe munte. De la intrarea în traseu pînă la cabană, două ore, urcare pe bandă albastră; pauză de 15-20 de minute; de la cabană pînă pe vîrf, urcare pe triunghi albastru, trei ore; pauză de 30 de minute – prînz frugal și poze; de pe vîrf pînă la cabană, coborîre pe triunghi albastru, două ore; popas peste noapte, la cabană. Recomandări foarte utile: ca începători, vom pleca pe munte doar vara și numai pe trasee de dificultate mică; prima etapă de urcare va fi, preferabil, mai scurtă / mai puțin solicitantă, de încălzire; rezervăm din timp locurile la cabană și cerem confirmare, dar luăm și cort cu noi, ca să fim asigurați în situațiile destul de frecvente de overbooking.
Bun, ne-am adunat (minimum) trei oameni, sîntem echipați, apți și hotărîți să urcăm pe munte, știm unde mergem. Plecăm de-acasă? Nu. Mai trebuie să respectăm și regula numărul 4, Verificarea condițiilor meteo.
(va urma)
