Dosarul Microsoft, ăla care pare un țambal acoperit de batistă, de fapt nu doarme. El a căpătat propria viață politico-judiciară și umblă pe drumuri știute de puțini. Nu e multă lume care să știe că din dosarul cu Pescariu-Niro-Pinalti-Cocoș s-au disjuns spețele politice. Trofeele de partid și de stat, adică, au fost extrase și puse la păstrare, pentru folosire judicioasă la momentul electoral oportun. Deși cercetarea e încheiată, deși dovezile sînt peremptorii, deși vinovații pot fi ridicați de pe stradă oricînd în baza lor, procurorii preferă să lase marfa la sertar. Vinovații sînt lăsați să umble la vedere, să se miște fără să bănuiască nimic, să facă partide, alianțe, fundații politice și să consume cu nonșalanță din banii încasați.
Unul din ei ar fi Călin Popescu Tăriceanu, despre care sursele spun că există dovezi solide, adică declarații ale bancherilor, extrase de cont și transferuri de bani. Astfel, șeful ALDE ar fi încasat din afacerea Microsoft, ca urmare a prelungirii contractului de cumpărare de licențe, 2.000.000 de dolari într-un cont offshore. Un alt băiat cu lipici la Claudiu Florică ar fi fostul ministru de Finanțe al Guvernului Ponta, Eugen Orlando Teodorovici, care s-ar fi învrednicit să încaseze doar 500.000 de dolari, dar ar fi făcut-o fără pic de șovăială. Sursele vorbesc de nume falnice, nume a căror rostire face ca timpanele să doară și pensionarii să plîngă, nume care trec seară de seară pe sub nasul poporului pe micile ecrane ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Aceste nume grele stau în paza procurorilor, iar procurorii stau ca și cînd ar aștepta un semn.
