Nu știm câte blocuri vor cădea în București în caz de cutremur, probabil că multe. Dar e clar de unde apetența asta pentru risc. E de ajuns să umbli pe orice stradă din orice oraș al României ca să-ți dai seama. Agențiile de pariuri și cazinourile sunt aliniate ca soldații la raport, zici că suntem un Las Vegas cu guvern propriu și Constituție, o țară care trăiește de pe urma jocurilor de noroc și unde cam fiecare cetățean e implicat în acest ecosistem financiar: unii lucrează la cazinou, alții sunt jucători, în timp ce o altă categorie, mai cu pretenții, apare în emisiunile TV sau în filmele în care se face reclamă la păcănele.
Până și unii boschetari fac parte din schemă. Ei sunt cei pe care i-a ruinat industria jocurilor de noroc.
În condițiile astea, e clar de ce stau atâția români în blocuri gata să se dărâme, e clar de ce-și sparg peretele dinspre balcon ca să aibă o bucătărie mai mare, de ce demolează prin apartament ca să unească bucătăria cu sufrageria. Oamenilor le place riscul. Și e normal să fie așa. E în natura noastră de oameni să riscăm, atunci când intuiția noastră șlefuită imperfect de evoluție ne spune că avem șanse să obținem un câștig. De vină e statul că nu se bagă în favoarea cetățeanului. Doar statul poate să reglementeze, de exemplu, publicitatea la păcănele. Sau care-s condițiile în care poți construi imobile de zece etaje care să rămână în picioare după prima zgâlțâitură.
Cel mai mult îți place riscul atunci când nu ești conștient de el. Când vezi nu pierderile posibile, ci doar câștigul. În termeni abstracți, riscul nici nu există pentru oameni. Degeaba îți spune cineva că trăim într-o zonă cu risc seismic, degeaba auzi că blocul în care stai e cam vechi și s-ar putea să cedeze. Riscul devine perceptibil abia după ce te zgâlțâie, cum ar veni, imaginile din Turcia: imobile care se prăbușesc, grămezi de moloz, oameni culeși de sub dărâmături după zile întregi în care au stat imobilizați fără mâncare și apă. Până atunci, avem doar cifre și statistici, ca niște cote ale unui meci din Superliga.